luni, 14 martie 2011

La Uricani

In 2009, am mers cu totii la munte. Cand zic cu totii ma refer la: mama, tata, fetita si catelul. Catelul de atunci era Richi 1. La munte. in acel an, a insemnat la Uricani. Sunt acolo niste zone incredibil de frumoase, natura cum rar iti este dat sa vezi. Am locuit la un fel de pensiune, condusa de o familie plecata din Craiova. Pe el l-am retinut ca Sandi. Accesul este foarte interesant. Ajungi cu masina pana unde incepe drumul peste munte.
Daca te incumeti, poti sa incerci sa urci, dar riscurile sunt foarte mari. Mai cu seama daca ai masina joasa, ai incurcat-o. Gropile sunt imense, intalnesti locuri unde efectiv trebuie sa te dai jos si sa studiezi terenul, facand planuri cu privire la felul in care poti continua. La sosire, ne-am oprit in intersectie, am tras masina langa curtea unui localnic prietenos si apoi ne-am transferat in masina lui Sandi, care venise ca sa ne preia. Masina lui - un jeep destul de vechi, mergea fara probleme prin gropi, zguduindu-ne insa pe noi destul de puternic.
Cand am ajuns la pensiune, pur si simplu parca aveam mercur sub teasta. Imediat a aparut un caine, pe nume Moshu, de care Richi 1 nu avea sa se mai desparta pe tot parcursul celor trei zile petrecute acolo.

In prima noapte, Richi 1 a refuzat sa intre in casa. A dormit cu Moshu, nu stiu unde, insa dimineata era prezent la micul dejun. Apoi a plecat cu Moshu in padure, de unde s-au intors abia spre seara. Bietul Richi 1, care era obisnuit cu mersul pe asfalt, s-a ales cu rani la labele din fata. Aproape nu mai putea sa calce, asa ca noaptea urmatoare a dormit cu noi in camera.













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!