vineri, 11 martie 2011

Porcul babşez (nicio legatura cu soimul maltez)

Mi-am adus din nou aminte de asa-zisul targ de la Real, cel la care cartea de povesti a fost inconjurata de ceapa, salam si cascaval. Ali, verisoara Mariei, s-a oferit sa stea si ea acolo intre anumite ore, ca sa ma pot duce sa rezolv diverse treburi. Una din aceste treburi a fost taierea porcului. O, nu, nu l-am taiat eu, nici macar nu am asistat la operatiune. Aveam un porc intr-un sat pe nume Babşa. Cunosc acolo o familie interesanta, Bila, despre care o sa am de povestit. In acea zi de sambata, tot la Babşa se afla un fost coleg de clasa, Adrian Manea, zis Manilas. Un tip cu o viata extrem de agitata, despre care, poate, voi scrie candva o carte. 
Manilas la Babşa
Il sunasem pe Manilas si il rugasem sa fie de fata la taierea porcului, lucru de care s-a achitat atat de bine, incat l-am gasit aproape beat. Pentru ca, se stie, la taierea porcului se golesc o multime de paharele de tuica.
Am ajuns exact cand specialistul termina caltabosii. E vorba de un specialist moldovean, care locuieste intr-un sat invecinat si pe care toata lumea il cheama, pe baza de programare, la taiat si preparat porcul. La telefon, ma intrebase daca vreau reteta moldoveneasca sau reteta banateana si o alesesem pe prima, gandindu-ma ca un moldovean se pricepe mai putin la metodele banatene si mai mult la alea pe care le-a vazut de mic la casa parintilor lui. Am fost foarte multumit, nu am a ma plange nici acum de nimic.
Problema a fost cu Maria. Cu vreo trei saptamani inainte, facusem cu ea un drum la Babşa, ca sa-i arat purcelul. Cum am ajuns seara, pe intuneric, animalul dormea, insa domul Bila a scos un proiector si a luminat cocina, apoi a facut si ceva galagie, drept pentru care porcul a iesit, crezand probabil ca va primi ceva de mancare. Pe Maria a trebuit s-o ridic ca sa vada peste gardul cocinei. I-am spus sa atinga porcul, dar i-a fost frica. Bineinteles ca dupa zece minute, cand sa plecam la Timisoara, a vrut sa mergem din nou la cocina, ca sa puna totusi mana pe animal. Dar domnul Bila a zis ca nu se cade sa-l deranjam a doua oara, ca nu e bine sa ii strici somnul si alte lucruri interesante despre viata porcilor, despre care noi nu stiam absolut nimic. 
Dupa cateva zile am mers din nou acolo, de unul singur si am facut cateva poze cu porcul. Iata-l:
Porcul babşez

Ei bine, spuneam ca am avut probleme cu Maria. Anume, cand a aflat ca porcul urmeaza sa fie taiat si mancat, a refuzat sa accepte ideea. Mi-a cerut imperios sa il las in pace, ba chiar s-a gandit o vreme ca am putea sa-l aducem de la Babşa si sa-l tinem in baie. Pana la urma am linistit-o, i-am explicat ca noi doar o sa mancam, nu o sa omoram porcul. I-am mai spus ca an de an sute de mii sau poate milioane de porci sunt taiati si carnea lor ajunge pe mesele noastre, ca si la scoala primeste carne de la porci la fel ca al nostru si tot asa, dar cred ca fara niciun folos. Nu stiu daca exista vreo cale prin care sa-l determini pe un copil sa accepte sacrificarea animalelor.



3 comentarii:

  1. URMEAZA!mi-am facut incalzirea cu un...punct.
    Parerea mea este ca Maria a gandit,a simtit,a reactionat si a constientizat ceea ce putini dintre noi adultii mai suntem in stare sa facem.
    Inainte sa explic de ce si sa amintesc doua,trei citate minunate despre copii,Maria mi-a adus aminte de mine,cand am mers la socrii mei in ajunul Craciunului,acum ani buni.
    Se pregatea taierea porcului(era primul meu Craciun,ce urma sa-l petrec la ei).Credeti ca l-au taiat? Nici vorba!Plansete,rugaminti,amenintari si...porcul a fost salvat in acel an;nici macar rudele nu au avut voie,din cauza mea(doar cei ce se grabisera,au avut sansa sa se bucure de adevaratul ospat de Craciun).
    Asa ca,s-a gatit ce s-a putut,cu carne de la magazin,carnati,caltabosi,toba,tot de acolo.
    Din acel an,s-au invatat minte bietii oameni si aveau grija sa-si taie porcii inainte sa ajung eu acolo.
    Cum ar fi putut sa sacrifice animalutele pe care eu le hranisem si le indragisem,o vara intreaga?
    Mai tarziu,am renuntat sa mananc carne de "animal sacrificat",scapand de durerea din suflet cand ma gandeam cum se chinuie in momentul scarificarii.
    Sa revin la Maria.
    Daca fetita aceasta are sentimente atat de frumoase,copil fiind,de ce nu o intelegem,de ce nu-i oferim exemple,nu critici?
    Un copil traieste in alta lume decat a noastra.
    O lume a candorii,a inocentei,a frumusetii interioare,a caldurii sufletesti,a puritatii,a nobletei,o lume care cu trecerea anilor va disparea.
    Maria,si-a dat seama ca purcelusul"babsez",un animalut nevinovat,lipsit de aparare,are nevoie de protectia ei:si-a dorit sa-l mangaie,invingandu-si teama,si-a dorit sa-l protejeze,luandu-l acasa.
    Stiti cum vad eu copilaria?Ca o lumanare care arde:flacara suntem noi copii,iar ceara care ramane,noi adultii.

    Antoine de Saint-Exupery spunea:

    "Totdeauna copilul te intimideaza ca si cand stie el ce stie.Nu te inseli,pentru ca spiritul lui este puternic,inainte ca tu sa i-l pipernicesti"

    "Cine-l vede pe copil cum creste?...el a devenit,in timp si in fiecare clipa a fost ceea ce urma sa fie."

    Bravo,Maria ! Felicitari !
    Sa nu-ti uiti niciodata copilaria,pastreaza in inima ta candoarea ei si in suflet nobletea.

    RăspundețiȘtergere

După mine!