Svejk 11

La despărţire, întrucît fiecare era dus la unitatea lui, Švejk îi spuse lui Vodicka:
— Cînd s-o isprăvi cu războiul ăsta, nu uita să vii să mă vezi. Mă găseşti în fiecare seară, la ora şase, în circiuma „La Potirul” de la Bojiste.
— Să ştii c-am să vin, răspunse Vodicka. Se petrece bine pe-acolo?

— În fiecare zi se întîmplă cîte ceva, îl asigură Švejk, şi dacă o fi cumva prea multă linişte, avem noi grijă s-o tulburăm...
Se despărţiră, şi cînd se îndepărtară binişor unul de altul, bătrînul genist Vodicka strigă după Švejk:

— Atunci ai grijă să fie petrecere cînd am să vin.

La care Švejk răspunse tot cu glas tare:

— Dar să vii sigur, cum s-o isprăvi războiul.
Apoi se îndepărtară, iar după un răstimp mai îndelungat se auzi din nou, de după colţ, din spatele celuilalt şir de barăci, glasul lui Vodicka:

— Švejkule, Švejkule, ce fel de bere au „La Potirul”?

Şi ca un ecou se auzi răspunsul lui Švejk:

— De Velkopopovice!

— Eu credeam că de Smichov, strigă de departe genistul Vodicka.

— Au şi fete! strigă Švejk.
— Atunci, după război, la ora şase, se auzi, de undeva din vale, glasul lui Vodicka.
— Vino mai bine la şase şi jumătate, poate că mai întîrzii pe undeva, răspunse Švejk.

După asta se mai auzi de departe de tot glasul lui Vodicka:

— La ora şase nu poţi să vii?

— Bine, viu la ora şase, auzi Vodicka răspunsul prietenului care se îndepărta.

P12