Svejk 27 - ultimul

Omului trebuie să-i treacă pe loc ceva prin minte, şi totu-i în regulă. Peste drum de mănăstirea Carmeliţilor din Praga, domnule oberlaitnant, avea cu ani în urmă o prăvălie cu iepuri de casă şi alte păsări un domn Jenom... Într-un timp a intrat în vorbă cu fiica legătorului de cărţi Bilek. Lui dom' Bilek nu-i era pe plac cunoştinţa asta şi chiar a şi spus-o public la cîrciumă că dacă cumva domnu Jenom ar veni să ceară mîna fiicei lui, l-ar azvîrli pe scări „ce n-a văzut lumea”. Domnul Jenom a băut zdravăn şi s-a dus la domnul Bilek, care l-a întîmpinat în antreu, cu un cuţit mare în mînă — din acela cu care se rotunjesc marginile cărţilor şi arată a satîr de tocat
broaşte. A zbierat o dată la el întrebînd ce doreşte, şi domnu Jenom, drăguţul de el, s-a băşit aşa de tare, că s-a oprit şi pendula din perete. Pe domnul Bilek l-a pufnit atunci rîsul, i-a întins numaidecît mîna şi n-a mai ştiut cum să fie mai gentil: „Poftiţi, intraţi, domnule Jenom, luaţi loc, vă rog, sper că nu v-aţi cufurit, doar nu sînt chiar aşa de rău; e drept că aveam de gînd să vă dau afară, dar acum văd că sînteţi un om foarte simpatic, un original. Eu sînt legător de cărţi; am citit multe romane şi nuvele, dar nicăieri n-am văzut ca un mire să se prezinte aşa.” Şi între timp rîdea, de se ţinea de burtă, şi zicea cu nespusă bucurie că parcă s-ar cunoaşte de cînd s-au născut, ca şi cînd ar fi fraţi buni, i-a umplut numaidecît pipa, a trimis după bere şi cîrnaţi, şi-a chemat soţia şi l-a descris în toate amănuntele cu băşinile pe care le-a tras. Doamna a scuipat scîrbită şi s-a retras. Pe urmă şi-a chemat fiica şi i-a spus: „Uite, vezi, domnul ăsta a venit să-ţi ceară mîna în cutare si cutare împrejurări”. Fata a izbucnit în plîns şi a declarat că nu-l cunoaşte, că nici nu vrea să ştie de el, aşa că nu le-a rămas altceva mai bun de făcut decît să bea amîndoi berea, să mănînce cîrnaţii şi să se despartă. Apoi, după asta, domnul Jenom s-a mai făcut de rîs în cîrciuma aceea, unde se ducea domnul Bilek; aşa că, pînă la urmă, peste tot, în tot cartierul nu i se mai zicea altfel decît „Jenom căcăciosul” şi toată lumea vorbea de felul cum a vrut să salveze el situaţia.