Alive

Intalnesc uneori niste oameni atat de nenorociti incat nici nu-mi vine sa cred ca sunt aievea. Oameni care nu au absolut nimic din ceea ce ar trebui sa aiba cineva care traieste la cel mai de jos prag admisibil. N-au casa, n-au familie, dorm pe unde apuca, sunt plini de boli, nu urmaresc decat sa aiba cu ce se imbata. Cauta prin gunoaie, se imbraca din mila altora, daca au parte de ea, nu mai au amintiri, nu mai au sperante. Si cu toate astea traiesc. Intrebarea pe care mi-o pun cand ii vad e una singura: de ce continua ei sa traiasca? Practic nu au niciun motiv, au doar un fel de inertie in a se autodistruge. Probabil ca nici macar nu sunt constienti de asta. Intre unii din ei si un caine comunitar aproape ca nu e nicio diferenta, ba poate cainele e chiar mai uman.
Ei bine, ce-i tine pe oamenii astia in viata?