Baba Floarea și minunile lui Dumnezeu

În momentul în care scriu aici, la televizor se transmit imagini în direct cu biserica Sf. Pantelimon din București, care este mistuită de flăcări. Nu mă bucur deloc, mi se pare o tragedie imensă. Vreau să scriu, însă, despre felul în care sunt interpretate astfel de evenimente, în comparație cu unele, să le zicem... egale dar de semn contrar.

De-a lungul vieții mi-a fost dat să văd destule biserici despre care mi s-a spus că au trecut prin diverse întâmplări dramatice fără să fie afectate, cu toate că în jurul lor alte clădiri au avut de suferit. Îmi amintesc de o biserică din satul călărășean Negru Vodă, despre care mi-au povestit localnicii că a fost singura clădire care a scăpat de niște inundații catastrofale, în cursul cărora apele au înghițit toate casele din zonă. Mai știu și alte situații de biserici neatinse de incendii ori rămase în picioare la cutremure care au dărâmat clădiri învecinate. De câte ori am întâlnit asemenea cazuri, am avut parte și de comentarii șoptite: „minunea lui Dumnezeu!”.Cu alte cuvinte, Dumnezeu a intervenit direct și bisericile au fost salvate de la distrugere. Ori, mie mi se pare că astfel de afirmații nu pot avea niciun fel de temei.
Se pune întrebarea: după ce cunoaște baba Floarea din satul Negru Vodă că e vorba despre o minune? Minunile, în creștinism, au criterii foarte clare de identificare. Iată ce scrie, de exemplu, în Catehism:

Minunile adevărate se deosebesc de cele mincinoase printr-o seamă de condiții, dintre care însemnăm:

1) Să fie vrednice de numele lui Dumnezeu și să fie cuprinse în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție;

2) Să se producă cu mijloacele cu care s-au produs minunile Mântuitorului și ale Sfinților;

3) Să nu se tăgăduiască unele pe altele sau să se opună unele altora;

4) Să nu contrazică Sf. Scriptură și Sf. Tradiție;

5) Să urmărească mântuirea sufletului omenesc;

6) Să aducă folos și spor vieții sufletești, nu morții sau păcatului;

7) Săvârșitorul minunii să grăiască numai adevărul, să ducă o viață fără pată și să nu urmărească interese personale sau scopuri egoiste.

8) Să îndrepte moravurile la cei ce văd minunea

9) Să poarte în ele siguranța și puterea Duhului lui Dumnezeu;

10) Să dovedească lucrarea proniei dumnezeiești.

Sunt îndeplinite aceste condiții atunci când vorbim de faptul că o biserică nu a fost atinsă de un incendiu care a mistuit clădirile învecinate? Sincer, eu nu văd. Să nu uităm că de multe ori scapă de cataclisme clădiri care n-au a face în niciun fel cu Biserica. Și totuși, baba Floarea va spune, ducând mâna la gură: „minune, maică!”
Ei bine, atunci când lucrurile stau exact pe dos, adică arde biserica și scapă clădirile din jur, dacă o întrebi pe baba Floarea cum e cu minunea, o să răspundă: „astea nu le putem înțelege noi, păcătoșii, numai bunul Dumnezeu le știe”. Aici mi se pare mie interesant: când scapă o biserica, e minune, când nu mai scapă, e voia neînțeleasă a lui Dumnezeu. Uite, de aia e ușor să ții sub ascultare turma credincioșilor.
Later Gata, minune și la Sf. Pantelimon: turla în flăcări nu s-a prăbușit peste altar ci lângă el!