sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Bebe

Asa cum am spus de multe ori, lucrurile au o evolutie a lor, pe care noi doar ne inchipuim ca o putem controla. Si de multe ori se intampla lucruri la care nu te astepti tocmai ca dovada a faptului ca tu nu controlezi nimic.

Iata, spre exemplu, ultima intamplare menita sa imi satisfaca inclinatia aproape maladiva pentru rascolirea trecutului. Acum cateva zile, m-am trezit apelat pe Facebook de unul dintre vechii mei tovarasi de joaca din strada 23 August, anume Adi. Din una in alta, tot amintindu-ne diverse personaje din acei ani, a venit vorba si de Bebe, despre care chiar nu mai stiam nimic. Ceilalti au mai aparut in viata mea, ne-am mai intersectat cu diverse prilejuri. Cornel, Mihai, Marin, Lupino, Nicu, Florin, cu toti m-am mai intalnit din cand in cand. Dar de Bebe chiar ca nu mai stiam nimic. L-am intrebat pe Adi si mi-a zis ca e in Canada. Mi-a dat o adresa de mail si mi-a spus sa-mi trec clar numele la "Subject", pentru ca altfel nu raspunde. I-am scris lui Bebe si, ca sa vezi ce chestie, mi-a raspuns rapid:
Hai ca m-ai facut praf! Sa traiesti, dom' profesor.
Unde esti? Acum ca am primit mesajul tau, da si tu un semn inapoi.
Asa ca am refacut, dupa aproape 40 de ani, legatura cu Bebe, unul dintre cei mai buni baieti din Valea Prahovei in anii aceia. Si, surpriza surprizelor, mi-a trimis si niste poze pe care eu nu le aveam. Uite:
De la stanga la dreapta: Mihai, Nicu, Raul, Bebe, Cornel
Acum stau stramb si judec drept: cum naiba sa nu ma apuce nostalgia privind imaginea asta? Si cum sa nu-mi amintesc fel de fel de intamplari prin care am trecut impreuna cu baietii din poza? Si cum sa nu devin din nou filosof si sa nu cuget la unicul sens pe care-l are timpul in curgerea lui?


Un comentariu:

După mine!