Mitraliera lui Cucușicu

Am stat la Gogol cinci zile și în fiecare dintre ele ne-am îndeletnicit cu următoarele: mâncare, băutură, muzică, povești, glume. Nu aveam cum să nu ne amintim fel de fel de faze din liceu, din facultate, din armată. Așa se face că mi-a revenit brusc în memorie locotenent-colonelul Nenciu de la Focșani, un individ agramat și grosier, care zbiera la noi făcând spume la gură pentru orice fleac. Cel mai mult ținea acest lent-colonel la regulamente.

Dacă știai ce scrie în ele, erai prietenul lui. Și nu erau puține: de ordine interioară, de instrucție, de păstrare a echipamentului, de mâncat, de făcut curățenie, ce mai, pentru orice pas pe care îl făceai puteai fi convins că ești sub incidența unui regulament. Pe lângă asta, lui Nenciu îi plăcea să ne pună să demontăm și să montăm pistolul mitralieră. Aia era suprema artă, lucrul pe care îl prețuia cel mai mult. Astăzi am uitat, dar pe atunci știam cu toții răspunsul la următoarea întrebare: „Din ce este compus pistolul-mitralieră calibru 7.62 mm?” Ce-mi mai amintesc era că începea așa: „Pistolul bla bla este compus din: patul cu închizătorul”. Urmau alte câteva componente, țeava cu cătarea parcă, încă ceva și la sfârșit cutare cu cutare și cu cutare. Noi recitam poezia asta și Nenciu stătea falnic la zece metri, ca să ne oblige să urlăm. Ne asculta și zicea: „Nu-i bine! Trebuie să se audă clar acel CU: patul CU închizătorul, țeava CU cătarea” și tot așa. Carevasăzică, importante erau prepozițiile simple. Și atunci ne-am apucat să zicem chestii fără înțeles, întrerupte de prepozițiile lui Nenciu. Chestia suna cam așa: „Pistolul-mitralieră calibru 7,62 mm este compus din: plijupeliha CU amanijoliga, vertoprina CU chiflinigelu, ganaminaca CU porikilonu ȘI CU ghinubla” Stătea Nenciu și asculta, apoi zicea: „așa da, soldat, acum e bine!” De la toate astea i s-a tras, pentru că nimeni din divizionul nostru nu-i mai spunea altfel decât „Cucușicu".