duminică, 8 ianuarie 2012

Faceti-va bine (21)


Bobornicul
Denumirea știinţifică: Veronica beccabunga.
Prezentare. Bobornicul este o erbacee perenă, aparţinând familiei scrofulariaceelor. Ca  plantă medicinală,  bobornicul  este  mai  puţin  cunoscut,  deși  se  găsește  lesne  în flora  României,  de  la  câmpie  până  sub munte.  Iubește  umezeala  și  de  aceea  va  fi găsit în preajma lacurilor, a apelor curgătoare, pe lângă izvoare. Bobornicul dezvoltă un rizom lung, târâtor, expus și nu prea consistent, tulpinile aeriene având între 10 și 60  cm.  Înflorește  în  mai  și  iunie,  florile  fiind  albastre,  albastru-deschis,  semănând, întrucâtva, cu cele de urzică moartă. Fructul de bobornic este o capsulă. Pentru aplicaţii medicinale se culeg florile, fructele, tulpinile.

Substanţe active importante: un ulei volatil și glucozide.
Întrebuinţări. Uleiul volatil de bobornic are efecte calmante și expectorante. Se  spune  că extractul de frunze proaspete este un vechi remediu pentru curăţirea sângelui, pentru purificarea sanguină. Potrivit medicinii populare, bobornicul e folosit în bolile  de  astm,  tuberculoză  și  boli  ale  ficatului.  Cercetări  recente  asupra  virtuţilor acestei  plante  arată    este  antiscorbutică  și    poate  fi  utilizată  cu  bune  rezultate în durerile de mijloc și de spate, precum și în scrofuloză. Sunt cunoscute și efectele diuretice ale acestei plante, sucul din bobornic având, de altfel, însemnate proprietăţi depurative. Un fapt deosebit de interesant – extrasul din bobornic, precum și tocătura, amestecul din această plantă (tulpini, frunze, flori) pot fi folosite, sub formă de comprese și cataplasme, în tratamentul pistruilor. Tot compresele și cataplasmele cu bobornic se utilizează și împotriva hemoroizilor, pecinginilor, ulceraţiilor scorbutice. Bobornicul  este  socotit,  încă  din  vechime,  drept  leacul  natural  de  purificare  a sângelui și chiar a ficatului.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!