marți, 17 ianuarie 2012

Masura legilor

Balciul cu plecarea si intoarcerea lui Arafat in guvernul Boc face pe oricine sa-si puna intrebari serioase in legatura cu ratiunile care pot fundamenta o lege in tara noastra. Lucrurile sunt simple: intai de toate, Arafat a exprimat public nemultumirea sa cu privire la modificarile noii legi a sanatatii la capitolul medicina de urgenta, in care intra si SMURD-ul. El a pretins ca se intentioneaza privatizarea serviciilor de urgenta, ceea ce ar avea urmari grave asupra capacitatii populatiei de a plati interventiile acestor servicii. Daca eu am o problema si chem ambulanta, dupa care trebuie sa platesc 500 de Euro, sa zicem, parca mai bine rog un prieten sa ma duca la spital cu masina lui. Ei bine, Basescu a intrat peste el in direct si l-a acuzat de stangism si de iesire din front, dupa care Arafat si-a dat demisia. A urmat scandalul pe care-l stim cu totii, asa incat Basescu l-a sunat si i-a cerut sa revina la minister, lucru pe care doctorul l-a si facut. 

Oricine in locul lui ar fi facut asta numai in anumite conditii, dintre care cea mai importanta este renuntarea, in noua lege, la privatizarea serviciilor de urgenta. Faptul ca s-a intors, arata ca Basescu a acceptat. Si aici urmeaza marea problema: cum poate o prevedere legala sa fie OK azi, sa nu fie OK maine si poimaine sa devina din nou OK? Cu ce masura se judeca in Romania oportunitatea legilor? Cand e bine sa privatizam urgentele, cand asta ii convine si lui Arafat? Eu nu mai inteleg nimic. Credeam ca o lege atat de importanta se adopta in urma studiilor si consultarilor. Pana la episodul Arafat, nimeni nu avea nicio problema, nici ministerul, nici colegiul, nici sindicatele - legea era buna. Singurul care s-a opus a fost Arafat. Si pentru ca Basescu nu se impiedica de un ciot, i-a cerut sa plece. Cand gluma s-a ingrosat prin centrul Bucurestilor, acelasi Basescu i-a cerut sa revina si, cu siguranta, i-a acceptat punctul de vedere. Sincer sa fiu, asta mi se pare cam prea de tot. Daca legile in Romania se fac dupa cum le accepta sau nu un subsecretar de stat charismatic, care poate inflama populatia, asta nu se mai cheama reforma. Reforma se face impotriva oricarei opozitii, iar daca nu poti s-o faci, te retragi.
Desigur, exista si alte variante si cu siguranta ele vor aparea pe diverse canale in urmatoarele ore. Unii vor spune, de exemplu, ca Arafat a fost santajat cu expulzarea. Altii ca i s-au dat bani, ori ca i s-a promis fotoliul de ministru. Apoi vor veni moderatii si vor spune: "iata un om care a creat o institutie pe care o iubeste si se intoarce la ea, pentru ca nu poate altfel; si, culmea, e un arab, oare cati romani ar fi in stare sa faca acest gest?" etc. Dar indiferent de cate rahaturi se vor arunca pe piata, intrebarile pe care le-am pus eu raman. Si as fi foarte interesat sa-mi dea cineva un raspuns.



4 comentarii:

  1. Mi-ar plăcea şi mie să primiţi un răspuns, dar am mari dubii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Din cate am inteles, proiectul a fost elaborat de comisia pentru sanatate de la Cotroceni, a fost apoi trimis guvernului, care a propus mai multe modificari, dupa care a fost supus dezbaterii publice in perioada sarbatorilor de iarna, fara a se opera acele modificari.

    Daca Basescu n-ar fi identificat in Arafat pe principalul adversar al legii (probabil cel aflat in spatele modificarilor propuse de guvern), lucrurile si-ar fi urmat cursul firesc: cateva articole in presa pe care nu le citea nimeni, un comunicat al Colegiului Medicilor, altul al nu stiu carei federatii sindicale, una-doua interventii ale opozitiei, in fine, asumarea legii de catre guvern, ca sa nu se tergiverseze dezbaterea ei in parlament.

    Raul n-ar fi scris niciun articol pe blog si n-ar fi gasit nimic surprinzator in faptul ca un grup de 3-4 insi hotarasc soarta sistemului de sanatate in 60 de zile, in conditiile in care asemenea proiecte sunt dezbatute, in alte tari, ani de zile la rand, si elaborate cu concursul direct a zeci sau sute de specialisti. In guvernul nostru exista, de altfel, oameni special instruiti in Occident tocmai in acest scop: elaborare de politici publice, buna guvernanta si alte minuni din astea.

    Raul n-ar fi scris nimic fiindca n-ar fi stiut nimic de legea asta, cum n-as fi stiut nici eu. Ne-am obisnuit sa ne vedem de treburile noastre, amagindu-ne ca undeva, acolo sus, exista niste oameni cat de cat responsabili, care n-au nevoie de noi. Ca sa aflam ca exista un proiect controversat, a trebuit ca presedintele sa-l certe pe Arafat in prime time, sa-l umileasca un pic, sa-l determine sa demisioneze.

    Istoria acestei legi era absurda inca inainte de episodul demisiei lui Arafat, insa absurda in alt mod: kafkian, schizoid, cenusiu. Acum a devenit absurda intr-un mod mai colorat: suntem in Tara Minunilor, in lumile paradoxale din Star Wars, alaturi de Alice, Yoda, iepuri de martie si pisici invizibile. Exista si maestri Jedi printre noi, cu siguranta, dar inca nu i-am identificat.

    RăspundețiȘtergere
  3. O gramada de oameni mari si rai vor sa ne oblige sa traim romanul lor plicticos, in care ei ne-o trag... si ne-o trag ... si ne-o trag, pe parcursul a 300 de pagini.

    Unii dintre noi vrem sa traim alta poveste, asta-i tot.

    RăspundețiȘtergere

După mine!