marți, 24 ianuarie 2012

O poezie a lui Emil Isac

Ochii tai albastri

Ochii tai albastri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.

Mâinile tale albe
Straina pâinea altora taie,
Si ciocârliile le-a învins o cucuvaie.

Parul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albeste.
Parul tau ca un gând creste.

Unde te-ai dus? Doar ai ramas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, ca n-a vrut sa ramâie cu mine.

O, daca am putea-o prinde
Ca pe-o pasare vrajita si calatoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare?

 


Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu