O poezie a lui George Ţărnea

Balada ultimei iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strânge-mă tare, 

Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat, 

Pregătit de la prag pentru altă plecare 

Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfârşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.