miercuri, 18 ianuarie 2012

Răspunsul dorit

În primii mei ani de Timișoara mergeam să cumpăr una-alta de la Piața 700, din buricul târgului. Sigur că acolo erau prețurile mai mari, dar tocmai pentru aia te puteai aștepta la marfă mai de calitate. Maria era mică de tot, abia începusem să-i dăm și altceva în afară de lapte, așa că mă duceam să caut cele mai arătoase fructe și legume. Doctorița de familie îmi spusese că pot să-i dau cu încredere toate legumele, fierte și pasate cu grijă, nu numai morcov cu cartof. Așa că, în ciuda discuțiilor cu nevasta, îi făceam un fel de piure de legume pe care l-aș fi mâncat și eu cu mare poftă. Îi puneam acolo inclusiv un sfert de cățel de usturoi și a mâncat mereu cu mare plăcere. Primăvara, la 700 veneau și babe cu buruieni. Ori eu atât așteptam, să apară leurda, urzicile, ceapa verde, loboda, ca să cumpăr și să fac suc. Dar, sincer să fiu, îmi plăcea și să discut cu babele alea, pentru că mai mereu aveau ceva de spus: o vorbuliță de duh, o povață din cele strămoșești...
Într-o zi, am ajuns la o tarabă unde am văzut primele urzici. Două femei cu broboade stăteau în spatele tejghelei și discutau aprins. M-am apropiat și am întrebat: 
- De unde-s urzicile astea, mamaie?
- De la mine din curte domnu, abia au apărut.
- Aoleu, cine știe câți câini s-or fi pișat pe ele...
- Nu-i adevărat, domnu', cum să se pișe câinele pe ele, câinele stă în lanț legat.
La care cealaltă, care până atunci doar mă studiase, a izbucnit:
- Ba da, domnu, vă spun eu, sunt de lângă veceuri și de pe morminți!
Eu am izbucnit în râs și m-am pregătit să scot banii. Prima babă s-a stropșit puțin la cea cu morminții - cum adică, vrea să-i alunge clientul? La care numai ce-o aud pe respectiva zicând, de parcă ar fi fost într-un amfiteatru, predându-le studenților principiile marketingului:
- Lasă dragă, că așa e bine. Spune-i omului ce vrea să audă!
Am luat urzicile și am plecat, iar pe drum m-am tot întrebat: oare cu adevărat aia doream eu să aud? Și într-un târziu mi-am dat seama că răspunsul era un DA mare și că baba aia mă citise ca pe o carte deschisă.


2 comentarii:

După mine!