Zana Zanelor

Acum, ca a trecut destul timp de la incheierea Savoart-ului (vezi http://savoart.ro/), e cazul sa depan niste amintiri despre el. Mai cu seama ca am fost foarte implicat in organizarea lui.

In cea de-a treia si ultima zi, adica duminica 18.12.2011, la ora 17, am avut opera. Mai precis, cantece si arii celebre din opere si operete, cu solisti ai Operei din Timisoara. Cu jumatate de ora inainte, au aparut solistii. I-am intampinat, le-am aratat un loc unde se pot schimba si cam asta a fost. Pentru ca lumea din Timisoara nu se urneste duminica la ora 17 ca sa asculte opera, in sala erau putini spectatori. Asa ca m-am putut aseza si eu in fata de tot, pe randul doi, la numai cativa metri de scena si, implicit, de solisti.

A inceput spectacolul si, ca intr-o feerie, a aparut pe scena o zana. Da, nu glumesc, era o zana, din cele adevarate, care a inceput sa cante. Am ramas inmarmurit: nu-mi venea sa cred ca e aievea, ca acolo, in fata mea, aproape s-o ating cu mana, canta o femeie atat de frumoasa. Era, de fapt, una dintre cele doua soliste, pe care o vazusem si inainte si care nu ma frapase prin nimic. Acum insa, machiata si cu costumul de scena, cum statea si canta in lumina reflectoarelor, era cu totul altcineva. Era, cum am spus, o zana. Zana Zanelor. Apoi a intrat prezentatorul si am aflat numele ei: Gabriella Varvari.

Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea nicio secunda. Cand intrau ceilalti solisti, nu aveam rabdare sa-i ascult, asteptam sa termine mai repede. Apoi venea din nou EA si iarasi ma invaluia acea vraja pe care nu o mai cunoscusem pana atunci.

La un moment dat, a cantat Habanera din Carmen de Bizet. Ei bine, acolo a fost apogeul. Una dintre strofele libretului zice:

L’amour est enfant de Bohême,
Il n’a jamais jamais connu de loi.
Si tou ne m’aimes pas, je t’aime.
Si je t’aime, prends garde à toi!

Versiunea in limba romana a acestei strofe suna asa:

Amorul e-un copil pribeag

Si-n veci de veci nu poti sa-l stapanesti
De nu ti-s draga, tu mi-esti drag
Si de mi-esti drag sa te feresti!

Regia spectacolului prevede ca in timp ce interpreteaza aceasta strofa, artista sa se uite intr-un punct din sala si sa faca din deget mustrator: “Si de mi-esti drag sa te feresti!” Zana a cautat din priviri un barbat si, eu fiind cel mai aproape, s-a uitat la mine si a cantat, facandu-mi cu degetul: “Si tou ne m’aimes pas, je t’aime. Si je t’aime, prends garde à toi!”

Uau, ce nebunie! Eu, chiar eu eram cel vizat, mie imi spunea Zana Zanelor acele cuvinte si nimanui altcuiva! Trebuie sa recunosc ca m-am simtit grozav de bine in feeria respectiva, in care patrunsesem din intamplare.

Apoi, desigur, totul s-a terminat. Solistii au plecat de pe scena. M-am dus rapid sa ma prind si eu in poza de grup – cea cu interpretii, prezentatorii si organizatorii. 

Dupa care solistii si-au schimbat hainele, doamnele s-au demachiat si, oh, mirajul a disparut. Am vazut-o din nou pe Zana Zanelor, transformata insa intr-o femeie, frumoasa desigur,  cocheta, dar fara aura in care o percepeam pe scena.

Cred ca daca o sa o mai intalnesc vreodata pe Gabriella Varvari, o sa-i multumesc ca m-a facut sa inteleg ce inseamna spectacolul de opera si ca m-a ajutat sa iau hotararea de a ma si duce, cu Maria pe cat posibil, la spectacole.