De-ale lui Zoscenko (3)

BĂIAT DE LA ORAŞ

În satul Usaci din gubernia Kaluga a avut loc deunăzi o adunare de alegere a unui nou pre­şedinte.

Tovarăşul de la oraş, trimis de celulă, pe nume Vedeornikov, aşezat pe o grămadă de buşteni proaspăt cojiţi, vorbi astfel adunării:

— Cetăţeni, situaţia internaţională e clară. Nu vom stărui deci asupra acestei chestiuni. Să trecem la momentul actual, şi anume la alegerea noului preşedinte în locul lui Kostîliov Ivan. Parazitul ăsta nu poate fi investit cu depline pu­teri şi de aceea se destituie...

   Preşedintele comitetului sărăcimii, Mihailo Va­silievici Bobrov, şedea pe acelaşi buştean, lîngă tovarăşul de la oraş şi, foarte neliniştit de faptul că vorbele astea de la oraş nu prea erau pe înţe­lesul ţăranilor, se oferi îndată să lămurească lu­crurile.

— Adicătelea - zise Mihailo Bobrov - pa­raitul ăsta, dar-ar boala-n el, Kostîliov Ivan Macsimîci, nu poate fi vestit şi de-aia se des­tituie...

— Şi în locul numitului Ivan Kostîliov - urmă vorbitorul de la oraş - propunem să fie ales un om de omenie, pentru că nouă nu ne trebuie paraziţi.

— În locul acestui parazit - lămuri Bobrov - dar-ar boala-n el de rachier, măcar că mi-e neam după nevastă, propunem, care va să zică...

— Propuneţi candidaturile - zise tovarăşul de la oraş. Însufleţit de cele mai nobile simţăminte Mi­hailo Bobrov îşi smulse căciula de pe cap şi făcu un gest larg, invitînd oamenii să propună numaidecît candidaturile. Adunarea păstra tăcere.

— Ce-ar fi să-l alegem pe Bîkin? Sau pe Eremei Ivanovici Sekin? întrebă sfios careva.

— Bun - zise tovarăşul de la oraş. Bîkin... Îl scriem aici.

— Îl scriem colea - lămuri Bobrov.

Mulţimea, care pînă atunci stătuse tăcută, se porni să facă o larmă cumplită, rostind un nume după altul, cerînd investirea imediată a candida­ţilor săi în funcţia de preşedinte.

— Vasea Bîkin! Eremei Ivanovici Sekin! Mikolaev...

Tovarăşul Vedeornikov nota numele acestea pe delegaţia sa.

— Fraţilor! strigă cineva. Ce fel de alegere mai e şi asta, Sekin şi Mikolaev?... Noi trebuie să alegem tovarăşi care sînt fruntea... Tovarăşi adevăraţi şi care... Care poate că s-au mai frecat pe la oraş şi le ştiu pe toate... Uite, pe ăştia noi trebuie să-i alegem...

— Aşa e! strigară mai multe voci din mul­ţime. Fruntaşii... Şi în alte sate tot aşa se face alegerea.

— Tendinţa e justă - observă tovarăşul de la oraş. Propuneţi!

În mulţime se produce oarecare confuzie.

— Poate pe Leoşa Konovalov? îndrăzni ci­neva. Numai pe el îl avem venit de la oraş. Băiat de la oraş!

— Leoşka! întăriră mai multe glasuri. Fă-te-ncoa, Leoşa! Vorbeşte-le oamenilor!

Leoşa Konovalov îşi făcu loc prin mulţime, se apropie de grămada de buşteni şi, măgulit de atenţia acordată, făcu o plecăciune ca la oraş, cu mîna la inimă.

— Vorbeşte, Leoşka! îl îndemnară oamenii.

— Mă rog — zise Leoşka, puţin fîstîcit. Eu, da, pot fi ales. Sekin sau Mikolaev, ce, asta-i ale­gere? Sat, prostime... Pe cînd eu, doi ani m-am frecat la oraş. Pe mine puteţi să mă alegeţi, da...

— Vorbeşte, Leoşka! Spune ce ai de spus! stărui din nou mulţimea.

— De vorbit, se poate - zise Leoşka. De ce n-aş vorbi, dacă ştiu totul... Cunosc decretul şi toate dispoziţiile, şi anexele. Sau bunăoară co­dul... Toate astea le cunosc. Doi ani m-am fre­cat... Veneau unii la mine în celulă: ia spune, Leoşka, ce-i cu decretul ăla, ce-i cu anexa aia?...

— Care celulă? întrebă cineva din mulţime.

— Care celulă? făcu Leoşka. Celula paişpe. Stăteam la Krestî...

— U-u! făcu uimită asistenţa. Păi pentru ce ai stat tu, măi băiete, la puşcărie?

Leoşka se uită buimac la mulţime.

— Pentru un fleac... - răspunse el evaziv.

— Pe chestie politică sau de zuleală?

— Politică — zise Leoşka. Am zulit şi eu ia o nimica toată...

Şi, dînd din mînă a pagubă, se retrase în mul­ţime.

Tovarăşul de la oraş, Vedeornikov, după ce mai vorbi un timp despre noua tendinţă de a fi aleşi tovarăşi care au stat la oraş, propuse să se voteze pentru Eremei Sekin.

Mihailo Bobrov, reprezentantul sărăcimii, lă­muri înţelesul acestor cuvinte, şi Eremei Sekin fu ales în unanimitate, cu o singură abţinere.

S-a abţinut Leoşka Konovalov. Nu înghiţea el prostimea asta de la ţară.