Încă una dintre întâmplările cu urşi, despre care ziceam că nu au fost puţine. De data asta, e vorba de un vis. În visul ăsta, se făcea că eu, foarte grăbit, coboram treptele de la Căminul de Copii din Sinaia. Nişte trepte late, dar pline de găuri, ciobite, deşelate etc. Iarna era un adevărat act de vitejie să cobori pe-acolo, mai ales în pantofi, cum îmi plăcea mie să umblu. Dar în visul meu era vară şi eu alergam pe scări în jos. La un moment dat, din cauză că hainele îmi cam fluturau, mi-a zburat ceva din buzunar şi a căzut pe trepte. Eu, din inerţie, am mai alergat câţiva metri. M-am oprit, m-am întors, am urcat şi, brusc, am văzut la câţiva metri de mine o matahală neagră şi fioroasă, ghemuită, dând impresia că e gata să sară. Era un urs, unul neobişnuit de mare şi de puternic. S-a uitat la mine cu ochii lui roşii, injectaţi, dar nu s-a mişcat din loc. Eu am mai urcat o treaptă, am întins mâna şi am luat obiectul care-mi căzuse din buzunar: era o Biblie. Ursul n-a făcut nimic, eu am rupt-o la fugă pe scări în jos, m-am oprit după o vreme şi m-am uitat în urmă: ursul nu mai era acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu