Ideile de piata (1)

In saptamanalul KAMIKAZE, sub titlul "Restauratia comunista", a aparut un articol lung si excelent. Autorul lor este un domn pe nume Alexandru Hâncu. Nu, nu e Hâncu ala cu cutremurele, e un tip care stie ce spune. Imi permit sa reproduc sub forma de serial articolul respectiv:

Ideile de Piaţă – partea întîi

Bază de discuţie (hai, de şuetă):

Profitul e rău. Dacă ştii sigur chestia asta, o întrebare. Din banii pe care-i cîştigi lunar, vrei să-ţi rămînă ceva şi pentru sufletul tău, după ce-ţi asiguri supravieţuirea şi achiţi dările la stat? Dacă răspunsul e da, atunci vrei profit. Profit înseamnă încasări minus cheltuieli. Fără profit, nu există progres. Nici personal, nici social.

Privatul e o bestie. Privatul eşti tu. Dacă tu eşti o bestie, privatul e o bestie. Dacă nu, nu.

Să dea statul bani. Banii statului vin din buzunarul tău. Toţi.

Guvern de tehnocraţi. Exact asta au promis comuniştii: conducerea ştiinţifică a poporului, în toate domeniile, prin cei mai buni specialişti. Tehnocraţia e comunism, sub altă pălărie. Tehno, desigur. Hip, tehno-comunismul ăsta.

Puterea sovietelor plus televizare

În caz că nu eşti o lichea ipocrită, o secătură parşivă care exploatează necazurile unor oameni amărîţi în scop de autopromovare şi, evident, de cîştig pecuniar, ci eşti o inteligenţă autentică, sinceră, altruistă, dar uşor debusolată, aflată încă în formare, deşi le ştie deja pe toate, atunci mai citeşte o dată, de la început. Gata? Tot nu crezi. Bun, nu e uşor. După unii, la credinţă se ajunge prin raţiune. Dar nu tot ce pare raţional chiar este. Să nu anticipăm, însă. Din moment ce nu crezi, ci crezi exact contrariul, te afli acum în Piaţă. Dacă nu trupeşte, vremea nefiind propice, atunci măcar cu spiritul. Splendid. În acest caz, vei afla cu plăcere că participi spiritual, dacă nu şi corporal, la Restauraţia comunistă.

Cum? Te jignesc? E scandalos? E o blasfemie? De unde atîta Restauraţie comunistă, cînd atîţia oameni străluciţi, gînditori remarcabili, echilibraţi, respectaţi, consacraţi, luminaţi, cu scaun şi reflector la cap, profesionişti hipercompetenţi şi hiperactivi social şi multimediatic, independenţi, neînregimentaţi politic şi, mai ales, de un anticomunism efervescent, susţin Ideile de Piaţă? Nu obligatoriu pe toate, dar esenţa!!! Spiritul Pieţei!!! Care Restauraţie comunistă?!?! E vorba de corupţie, de clasa politică, de statul care trebuie să ajute oamenii, nu să îmbogăţească nişte bandiţi, nesimţiţi şi aroganţi. Şi da, e vorba de sălbăticia capitalistă care trebuie pusă cu botul pe labe, printr-o democraţie adevărată, modernă, bazată pe solidaritate socială. Nu zice nimeni să n-ai, acolo, un profit. Dar unii prea exagerează!

Paşi mărunţi

Sigur. Tu, ca să nu exagerezi, cam cît ai ţine pentru tine şi cît ai da la săraci? Sau, la concret: din profitul tău lunar, să zicem, de trei beri şi două fripturi, peste alea necesare supravieţuirii, cît ţii pentru tine şi cît donezi? Aşa, la nivel de solidaritate socială vorbind. Ce? Nu ştii nici un sărac? Se rezolvă uşor. Privat. Sau preferi să-ţi facă statul prezentările, că altfel n-ai încredere? Nu statul ăsta jalnic, ci ăla nou. Pe care mi-l doresc şi eu, dar nu la fel ca tine. Cînd dărîmi, contează să ştii bine ce pui în loc. Iar tu rişti să pui în loc ce nici nu gîndeşti. Ţi se pare că ştii, dar nu ştii. Aşa a fost şi prima dată.

Comunismul l-au vîndut ca pe o chestie cool, trendy, umanistă, socială. Egalitate, libertate, democraţie populară. Viaţă, tată! Totul pentru om! Aşa a fost. Îţi spun şi cum îl chema şi unde stătea omul. Banc clasic, da. Ca şi ăla cu întrebarea fundamentală: „În comunism, există viaţă înainte de moarte?“. Ce-am mai rîs… Da, ai înţeles: răspunsul la întrebarea cu Restauraţia comunistă rămîne pe data viitoare. Regret, dar nu încape într-o pagină şi-un pic. Pînă atunci, încă o temă de gîndire. Orice-ar zice ei, democraţia socială e tot socialism. Socialismul e etapa obligatorie spre comunism. Comunismul n-a fost inventat de brute analfabete, bestii inculte, casapi rudimentari. Ci de intelectuali proveniţi din prospere familii burgheze, ba chiar din mica nobilime. Gînditori remarcabili. Oameni străluciţi. Au vrut numai binele poporului. Cu de-a sila, dacă altfel nu mergea. Siberia, Gulag, Katyń. Pitești, Aiud, Canal. Şi aşa mai departe.