Povestea imparatului Sung

După prăbuşirea dinastiei Han (în anul 222 d. Hr.), secole de-a rândul, evenimentele au urmat cam acelaşi curs al comploturilor şi ciocnirilor, unele mai sângeroase decât altele. De obicei, oştenii puneau la cale uciderea împăratului insuficient de puternic pentru a-i ţine în ascultare şi aduceau la domnie pe tronul Dragonului câte un general ambiţios. Acesta întemeia o nouă dinastie şi se încorona împărat. Ca să-şi asigure liniştea, punea să fie ucişi foştii săi complici şi tovarăşi de arme. Liniştea aceasta dura o vreme, după care scenariul se relua: alţi generali mai tineri se ridicau, mânaţi de ambiţie şi îl asasinau pe fostul general devenit împărat sau pe urmaşii săi. În China, a fi împărat însemna a fi teribil de singur în mijlocul unei haite de duşmani – slujba în care aveai cea mai puţină putere şi cel mai mare risc.

În anul 959, generalul Chao K'uang-yin s-a înscăunat împărat sub numele de Sung. Ştia prea bine care îi era soarta şi că într-un an sau doi avea să sfârşească asasinat. Cum să facă să modifice scenariul? La scurt timp după încoronare, Sung a poruncit să se organizeze un banchet pentru celebrarea recent întemeiatei sale dinastii. I-a invitat pe toţi marii comandanţi de armate. După ce vinul cursese din belşug, Sung a ordonat oştenilor din gardă să părăsească sala. Rămaşi numai cu împăratul, generalii se temeau că vor fi omorâţi cu toţii. Dar în loc să-i ucidă, Sung li s-a adresat deschis: „Trăiesc cu frica în oase de dimineaţa şi până seara. Nu am linişte nici la masă, când mănânc, nici în pat, când mă odihnesc, fiindcă este, oare, vreunul dintre voi care să nu viseze la domnie? Nu că v-aş pune la îndoială loialitatea, dar dacă întâmplarea ar face ca, umblând după avere şi după putere, oamenii voştri să ţină a vă îmbrăca în hlamida galbenă de împărat, aţi fi oare în stare să o refuzaţi?” Beţi şi tremurând de frica morţii, generalii nu mai pridideau să-l asigure pe Sung de devotamentul şi de bunele lor intenţii. Dar Sung îşi făcuse alte planuri: „Cel mai bine este ca omul să-şi trăiască ziua în pace, bucurându-se de bogăţie şi onoare. Dacă voi sunteţi gata să îmi daţi mie comanda soldaţilor voştri, şi eu sunt gata să vă dau moşii întinse şi case frumoase, în care să vă duceţi viaţa în tihnă, cu cântăreţi şi cu fete tinere care să vă slujească şi să vă însenineze traiul.”

Uluiţi de ceea ce le era dat să audă, generalii au înţeles că în locul unei existenţe tulburate de frică şi de luptă, împăratul le oferea bogăţii şi perspectiva siguranţei. A doua zi, şi-au prezentat cu toţii demisiile şi s-au retras la moşiile dăruite de Sung.

Dintr-o singură „lovitură”, noul împărat a transformat o haită de lupi aparent prietenoşi, dar pe loialitatea cărora nu se putea conta cu adevărat, într-o turmă de miei blânzi, îndepărtându-i de putere.

Vreme de încă vreo câţiva ani, Sung şi-a continuat politica de consolidare a domniei. În 971, după o îndelungată rezistenţă, regele Liu, căpetenia rebelilor din regatul Han, a capitulat şi el. Spre marea sa uimire, Sung i-a acordat un rang înalt la curtea imperială şi l-a invitat la palat ca să pecetluiască noua lor prietenie cu o cupă de vin. În mâna lui Liu, cupa tremura – oare fusese vinul otrăvit? „Este adevărat că trădarea supuşilor trebuie pedepsită cu moartea”, a strigat Liu, „dar o implor pe maiestatea voastră să cruţe viaţa nevrednicei sale slugi. Nu îndrăznesc să beau din vinul acesta.” Împăratul Sung a izbucnit în râs, a luat cupa şi a băut-o el însuşi dintr-o suflare. Vinul nu era otrăvit. Din clipa aceea, Liu i-a devenit prietenul cel mai demn de încredere şi mai devotat.

Pe vremea aceea, China era fărâmiţată într-o mulţime de regate mai mari şi mai mici. Atunci când Ch'ien Shu, regele unuia dintre ele, a fost înfrânt în luptă, sfetnicii lui Sung i-au sugerat împăratului să-l arunce în temniţă pe nesupus. Ei i-au arătat dovezi scrise că rebelul continua să conspire împotriva sa, plănuind să-l aresteze. Însă Sung nu a renunţat la tactica sa – l-a invitat pe Ch'ien Shu la palat şi, în loc să-l asasineze, l-a tratat cu toată consideraţia. I-a oferit şi un dar, pe care fostul rege nu trebuia să-l deschidă decât atunci când avea să se afle la jumătatea drumului spre casă. Ch'ien Shu a desfăcut pachetul şi a găsit în el toate documentele care îi dovedeau amestecul în conspiraţie. Şi-a dat seama că Sung cunoştea planurile lui criminale şi, cu toate acestea, îi cruţase viaţa. Generozitatea împăratului l-a copleşit. Astfel, Ch'ien Shu a devenit unul dintre cei mai loiali vasali ai lui Sung.