Nevăstuica vitează
Cu prilejul unei vînători de iepuri la picior, pe cînd treceam peste o arătură mare, unde iarna se aţin bucuros iepurii, văd de departe proţăpit în vîrful unei sălcii un uliu şorecar. Nu aveam nicio intenţie duşmănoasă faţă de această pasăre, pe care o socotesc
dintre cele folositoare, cu toate că uneori poate se mai spurcă şi ea cu cîte un şoldan. Nici şorecarul nu se prea
sinchisea de apropierea mea. Mi se părea că toată atenţia îi era îndreptată spre ceva de la rădăcina salciei. Am putut vedea scena care a urmat, de la o distanţă destul de mică, pentru a-i putea reţine toate fazele.
Deodată şorecarul se lăsă la pămînt, cu o iuţeală pe care n-ai putea-o bănui la această pasăre greoaie. Se ridică îndată, ţinînd în gheare un animal şi dădu să zboare, îndepărtîndu-se de mine. Animalul prins se zbătea şi, după zborul smucit şi neregulat al şorecarului, văzui că acesta nu-i în toate apele lui. Apoi lăsă din gheare prada şi trecu înainte. Mi-am însemnat locul unde a căzut victima, am mers acolo şi am găsit o nevăstuică (Mustela nivalis). Deşi beată de cap după aventura prin care a trecut, era încă atît de vioaie, încît m-am ferit sa pun mîna pe ea, aducîndu-mi aminte de agerimea colţilor acestor răpitori, pe cît de mici pe atît de primejdioşi. O clipă m-am gîndit să-i trag una cu băţul, ca să scap multe vieţi de potîrniche, fazan şi prepeliţă. Apoi mi-a fost milă şi mă gîndeam că vietatea aceasta, trecută prin asemenea primejdie mare şi scăpată prin vitejia ei, e vrednică să se mai bucure de viaţă. Fiindcă mi se părea în afară de orice îndoială că şorecarul nu-şi lepădase prada de bunăvoie sau din greşeală, pentru că nevăstuica nici în ghearele morţii nu se dă bătută şi, vitează şi dîrză ca tot neamul ei, a muşcat picioarele păsării pînă ce aceasta n-a avut altă scăpare decît să-i dea drumul.
Am lăsat deci nevăstuica între
brazde, abia putînd să se tîrască. Nu puteam să ştiu ce rană a primit în luptă şi dacă mai scapă cu viaţă. La întoarcere
am căutat
iarăşi
locul. Nevăstuica nu mai era acolo. Se va fi
tras în culcuşul ei
subteran sau a fost pradă uşoară altui răpitor? Nu-mi vine să cred că s-a întors şorecarul, după ceea ce a păţit
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu