marți, 31 iulie 2012

Despre onoare și lașitate în viziunea lui Antonescu

Foarte multă lume discută în aceste zile despre demisia lui Antonescu din fruntea PNL și ieșirea lui din viața politică. Și asta nu pentru că a pierdut la referendum, ci pentru că a anunțat public că dacă Băsescu revine la Cotroceni, el pleacă.  Acum, când Băsescu revine la Cotroceni, oamenii așteaptă ca Antonescu să se țină de cuvânt. De ce se întâmplă acest lucru? În fond, mai toți politicienii fac unele promisiuni pe care ulterior nu mai pot să le respecte. Campaniile electorale sunt pline de astfel de promisiuni, pe care le fac candidații de-a lungul și de-a latul țării. Dacă ele ar fi respectate, Elveția ar deveni o țară din lumea a treia față de România. Și atunci de ce ar trebui că Antonescu să își țină promisiunea?
Răspunsul este cât se poate de simplu: pentru că Antonescu este cel care a anunțat cu surle și trâmbițe „Revoluția bunului simț”. Atunci când ai bun simț, îți respecți promisiunile, indiferent cât de puțin îți convine lucrul ăsta. Crin Antonescu se află acum în situația în care trebuie să le dovedească românilor că el este un politician altfel, cu onoare, așa cum ne-a anunțat prin toate mijloacele posibile. Dar nu e vorba numai de asta. Mai e vorba și de felul în care a criticat Antonescu răzgândirile lui Băsescu. Să ne amintim declarația lui Băsescu de la suspendarea din 2007: „demisionez în următoarele 5 minute”. O declarație pripită, pe care șeful statului a trebuit să și-o înghită ulterior, când și-a dat seama că dacă ar fi demisionat la suspendare, parlamentul ar fi votat rapid o lege care să-i împiedice pe președinții suspendați să mai candideze. Ei bine, cantitatea de jigniri, injurii, mârlănii care au fost deversate în capul președintelui din cauză că nu a demisionat în cinci minute a întrecut orice închipuire. Unul dintre cei care au exploatat această eroare a fost chiar Crin Antonescu. El nu a lăsat să-i scape niciun prilej de a-l acuza, ironiza, jigni și condamna pe Băsescu pentru că nu-și ține cuvântul, ceea ce ar arăta, în viziunea lui, că președintele e lipsit de onoare, că e nedemn de fotoliul pe care-l ocupă, că e laș etc. Iată că acum Antonescu se află el însuși în situația în care ar trebui să demisioneze pentru a-și respecta cuvântul dat. Nimeni nu l-a obligat să anunțe în fața națiunii că demisionează din fruntea PNL și se retrage din viața politică dacă Băsescu nu pierde la referendum. A făcut-o pentru că așa a vrut și - mai ales - pentru că în momentul acela era absolut convins că acțiunea USL va avea succes. Numai că între timp s-a produs o mică schimbare și demiterea nu a mai fost posibilă doar pe baza numărului de români prezenți la urne. Numărul acela trebuia să fie cel puțin jumătate din numărul celor cu drept de vot. Probabil că în momentul în care a aflat asta, Antonescu și-a mușcat buzele. Dar nu mai avea cum să șteargă ceea ce spusese. Așa că au apărut alde Nicolăescu (fost ministru PNL al sănătății) și au început s-o scalde: că Antonescu ar trebui să revină asupra declarației, că ea a fost făcută într-un context și acum contextul s-a schimbat etc. Poate ar fi trebuit să adauge că regretă că nu au privit lucrurile la fel și când cu declarația lui Băsescu privind cele cinci minute, că doar și atunci a fost vorba de schimbarea unui context. Așadar, Crin Antonescu se află într-o situație pe care un adevărat bărbat politic ar trebui să și-o dorească: o situație care-i dă prilejul să dovedească prin fapte că nu este un simplu flecar, pentru care promisiunile sunt doar vorbe aruncate și imediat uitate. Să dovedească, altfel spus, că are onoare și că nu este un laș.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!