joi, 9 august 2012

Bio-banii

Dacă intri în orice supermarket, găseşti produse bio. La legume, cel puţin, e nebunie: usturoi bio, gulii bio, mere bio şi tot aşa. Dar sigur că e şi brânză bio, carne tocată bio, vinuri bio, până şi cafea bio. Toate astea sunt, desigur, mai scumpe. Prin urmare, poţi să cumperi cartofi obişnuiţi, ordinari, cu un preţ sau poţi să optezi pentru cartofi bio, care te costă cel puţin un euro în plus la kilogram.

Până la urmă, ce înseamnă bio? Ce sunt alea, să zicem, roşii bio? Simplu: roşiile alea au crescut pe pământ netratat chimic, din seminţe nemodificate genetic. Dacă e vorba de conserve, acolo nu sunt conservanţi, coloranţi şi mai ştiu eu ce porcării. Bun. Deci e vorba de roşiile pe care le mâncau oamenii acum 40 de ani. Fiind eu un nostalgic, nu pot să zic decât aşa: să mâncăm de-acum încolo bio.
Produsele bio, după cum este natural, se strică. Fac viermi, putrezesc etc. Merele non-bio rezistă cu săptămânile, dacă le laşi pe un câmp şi te întorci peste două luni, le găseşti tot acolo, în aceeaşi stare.
Carevasăzică, plătim mai mult pentru produse care se strică, mai precis pentru produse care acum nişte zeci de ani erau singurele produse disponibile. Când eram eu copil, cumpăram cartofi obişnuiţi şi plăteam un leu pe kilogram. Apoi au apărut cartofii rezistenţi, care nu se strică şi care costau doi lei pe kilogram. Acum cumpărăm vechii cartofi, cu patru lei pe kilogram. Privind din elicopter, toată treaba poate fi asimilată cu o şmecherie: întâi inventăm cartofi mai scumpi, care nu se strică, după care venim cu cartofi încă şi mai scumpi, care se strică şi care sunt, de fapt, cartofii aia de la început.
Mai pe scurt, nu pare a fi vorba de bio-alimente, ci de bio-bani.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!