Mici intamplari cu animale (62)

Într-un loc unde se obişnuia să se pună hoit pentru urşi, în Muntele Dandar de la Gheorghieni, împuşcasem ursul pentru care aveam autorizaţie. Din hoitul de cal rămăsese aproape jumătate nemîncat. Locul era rău şi departe de cabana de pe Bucin, aşa că nu puteai intra cu carul. N-am mai adus ursul întreg, ci I-am jupuit pe loc, luîndu-i numai capul şi pielea. Trupul l-am îngropat lîngă hoitul de cal, l-am acoperit cu cetini, cu glii, cu bolovani. Nu mai era cazul să împuşcăm urs în toamna aceea. Totuşi am mai trimis paznicul să controleze dacă mai vin urşi, ca să aflăm după urme de ce mărime sînt şi cîţi se mai ţin pe acolo. Omul a constatat că chiar în prima noapte a venit un urs mare şi, în loc să mănînce din hoitul de cal, s-a ospătat din cel al ursului. Paznicul a îngropat şi mai adînc şi a îngrămădit şi mai mulţi bolovani pe ceea ce rămă­sese din ursul împuşcat. Peste două zile a găsit mormîntul ursului... violat şi urmele a doi urşi care s-au hrănit bine acolo. Numai după ce n-a mai rămas nimic din cadavrul semenului lor, au trecut urşii, în alte nopţi, la hoitul de cal. Găsiseră mai proaspătă carnea de urs şi, probabil, mai bună. Adevărat că ursul împuşcat era îmbrăcat în grăsimea de toamnă, iar bietul cal fusese vîndut de slab şi răpănos ce era.

Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor