O parabola a lui Bleen

Totul e permis

O autogară de mic orăşel de provincie. Caniculă, praf, paporniţe, transpiraţie şi bere proastă. La un moment dat, malacul tatuat din stînga ta scoate cuţitul la şeful de autogară, cel mai enervant şi antipatic şef de autogară din judeţ. Malacul cu cuţit se uită în dreapta, se uită în stînga, se uită la poliţistul din dreapta lui, se uită la tine, la ceilalţi călători şi gură cască. Nimeni nu schiţează niciun gest dezaprobator. Unii scuipă seminţe plictisiţi, alţii, de teamă, întorc capul şi se uită în altă parte, cei mai mulţi privesc scena cu aceeaşi curiozitate apăsătoare cu care se uită la ştirile de la ora 5. Poliţistul se apropie încet de malacul cu cuţit:

- Buletinul dumneavoastră, vă rog.

- L-am uitat la ghişeu, cînd îmi luam bilet. Cred. Du-te şi caută-l, dacă ţii neapărat să-l vezi!

- Mulţumesc.

Poliţistul pleacă.

Malacul cu cuţit se întoarce către şeful de autogară care cere palme şi, cu un gest scurt, cum ar spune scriitorii,  îi spintecă burta. Se aud aplauze, venite de la un grup de privitori mai încruntaţi, genul care stau întotdeauna pe ghimpi, cu capsa pusă, gata să le sară ţandăra, genul care suferă de un fel de sindrom tourette, de un fel de ejaculare precoce a tristeţii şi enervării. Cîteva tanti grase şi mai slabe de înger leşină. Majoritatea privitorilor întorc capetele în altă parte, de teamă să nu fie luaţi la ochi de malac, şi se transformă din privitori în ascultători. Mulţi îşi iau bagajele şi pleacă, care ostentativ, bodogănind nemulţumiţi, care pe şest, trei paşi tîrşîiţi, pauză de zîmbet nevinovat, alţi trei paşi tîrşîiţi, altă pauză de zîmbet, alţi trei paşi tîrşîiţi, ca pisicile.

După cîteva horcăituri, şeful de autogară enervant şi care cerea palme, îşi dă duhul într-o baltă de sînge şi maţe. Între timp se întoarce şi poliţistul.

- Nu vă supăraţi, dar nu v-am găsit buletinul la ghişeu.

- Hm… cred că l-am lăsat în sala de aşteptare. Auzi! Şi dacă tot te duci, adu şi mie o cîrpă să şterg cuţitul ăsta. Mulţumesc.

- N-aveţi pentru ce.

La urma urmei, cel ce zace acum într-o baltă de sînge oricum era un şef de autogară enervant şi chiar escroc, zice lumea. Mai mult decît atît, malacul tatuat ne anunţă că astăzi toată lumea va merge fără bilet. Aplauze, chiuituri, mulţumiri, ba chiar cîteva cîteva babe înlăcrimate îi pupă mîna cu cuţit.

În plină euforie a mulţimii, malacul tatuat se apropie de studenta brunetă, în blugi strîmţi, care-i aplaudase, plină de admiraţie, gestul bărbătesc de revoltă împotriva autorităţii, împotriva lumii nedrepte a şefilor de autogară. O ia brutal de mînă şi încearcă un zîmbet cît mai uman:

- Tu vii cu mine.

Fratele fetei, un puşti de 16-17 ani, se aşază în faţa malacului tatuat. Malacul scoate cuţitul.

Exerciţiu de imaginaţie: ce îl opreşte pe malacul tatuat să-i spintece burta puştiului? Ce îl opreşte s-o violeze şi la final chiar s-o stranguleze pe studentă? Ce îl opreşte să-i spintece burta domnului cu iphone şi pantofi de firmă? Cum continuă povestirea? Ce se va întîmpla mai departe?

Pînă acum 10 minute toată lumea din autogară era într-o relativă siguranţă. Nu vă pot tîlhări, viola, ucide ziua în amiaza mare, într-un loc aglomerat, de faţă cu poliţia. Mi-e frică de pistolul şi cătuşele poliţistului, mi-e frică de mulţimea de oameni care nu numai că m-ar putea opri să violez sau să ucid, dar chiar m-ar putea linşa, mi-e frică de puşcărie. Nu ne poate tîlhări, viola, ucide ziua în amiaza mare, într-un loc aglomerat de faţă cu poliţia. Îi e frică de pistolul şi cătuşele poliţistului, îi e frică de mulţimea de oameni care nu numai că l-ar putea opri să violeze sau să ucidă, dar chiar l-ar putea linşa, îi e frică de puşcărie.

Dar dacă s-a dovedit că poţi ucide şi viola ziua în amiaza mare, de faţă cu poliţia şi cu mulţimea, fără să ţi se întîmple nimic? Ba chiar să primeşti aplauze şi pupături? Ce te mai poate opri de acum încolo? Ai făcut experimentul. A fost riscant. Puteai fi împuşcat sau arestat de poliţist, puteai fi linşat de mulţime, puteai ajunge douăzeci de ani după gratii. Dar nu s-a întîmplat asta. Ai riscat şi ai cîştigat. Ai cîştigat de două ori. O dată, fiindcă ai scăpat nepedepsit după ce ai ucis, a doua oară fiindcă ai primit liber de acum încolo la ucis şi violat. Nu mai există reguli. Eşti liber să faci ce vrei. Ştiind că ai puterea să faci absolut tot ce vrei, să baţi, tîlhăreşti, violezi sau ucizi pe oricine ai tu chef, oricînd ai tu chef, fără să ţi se întîmple absolut nimic, toţi ceilalţi îţi vor da tot ce vrei, îţi vor face toate plăcerile, îţi vor da tot ce au ei. De frică, vor fi sclavii tăi, a celui atotputernic, care, aşa cum s-a văzut, poate face orice oricui oricînd, celui care îşi permite orice.

Începutul e greu. E greu să treci graniţa de la regulă şi lege la totul e permis. Malacul nostru tatuat a încercat marea cu degetul, a testat capacitatea de reacţie a poliţistului şi mulţimii, a testat legea. Poliţistul şi mulţimea nu au reacţionat, legea practic s-a desfiinţat. Din acest moment toată lumea e a lui.

Sursa