Măcrişul
Denumire ştiinţifică: Rumex acetosella.
Denumire populară: măcrişul mărunt.
Prezentare. Este o plantă perenă
ce creşte în flora spontană. Există şi o specie cultivată (Rumex acetosa),
având, însă, dimensiuni mai reduse. Tulpina de măcriş este dreaptă, având
culoarea verde. La maturitate, această tulpină se lemnifică. Poate ajunge până
la un metru înălţime. Frunzele, cu un gust acru pronunţat, au culoarea verde închis
şi sunt în mare parte lanceolate. Măcrişul înfloreşte în lunile mai şi iunie. Florile
sunt mici şi verzui, cu o dungă roşie. Măcrişul creşte prin fâneţele, pajiştile
şi poienile din zonele de câmpie, deal şi zona subalpină. Pentru uz medicinal
se recoltează partea aeriană a plantei.
Substanţe active importante: o mare cantitate de oxalat de calciu (toată planta este atât de acră la
gust încât cu ea se poate înăcri ciorba). De altfel, măcrişul este folosit şi în
bucătărie.
Întrebuinţări.
Crud
sau sub formă de infuzie, măcrişul are acţiune diuretică, laxativă, depurativă,
antiscorbutică. Reglează activitatea din tractul gastro-intestinal. Este
utilizat şi în hipocalcemie, în reumatismul cronic degenerativ, în gută, precum
şi în curele de primăvară pentru fortificarea organismului. Naturiştii apreciază
foarte mult măcrişul, preparând din el salate şi suc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu