Măghiranul
Denumire ştiinţifică: Majorana hortensis.
Denumiri populare: mărgăran,
maioran, mageran, mădiran.
Prezentare. Plantă de cultură, măghiranul face parte din familia labiatelor. De origine
mediteraneană, el a fost aclimatizat şi în
ţara noastră. Se prezintă ca o tufă de mici dimensiuni, înaltă de maximum 60
cm. Are frunzele mici, de formă ovală. Florile, foarte mici şi ele, au culoare
albă sau roşie. Mirosul de măghiran este foarte plăcut. Din punct de vedere
medicinal, importantă este partea aeriană a măghiranului.
Substanţe active importante: cantităţi mari din vitaminele A şi C, ulei volatil.
Întrebuinţări.
Din măghiran
se face infuzie. Tratamentul cu acest ceai are efecte diuretice, carminative,
sedative, antiseptice. Măghiranul reglează activitatea gastrointestinală, diminuează
colicile stomacale, sporeşte aciditatea, calmează spasmele intestinale, reduce
stările de încordare şi stress, alungă insomniile şi stările de anxietate. Se
utilizează şi pentru a mări pofta de mâncare sau în caz de afecţiuni renale. Măghiranul
are şi utilizări medicinale externe, în tratarea reumatismului şi a sciaticii. Foiţa
medicinală a măghiranului este dovedită, cu prisosinţă, în tratarea dispepsiilor
(deranjamentelor) stomacale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu