Mici intamplari cu animale (102)

I-aş zice obrăznicie, dacă n-aş fi sigur că vulpea, eroina micii întîmplări de mai jos, avea pui pe care se trudea să-i hrănească. De aceea zic curaj şi adaug: pornit din grija ei pentru pui.

Într-o duminică din iunie am venit la palma de loc pe care o aveam în apropierea oraşului. Casă bătrînă, pomet, vie în vecinătatea altor vii şi a pădurii. Mi-am pus pe cap pălăria de paie, mi-am luat în spate o haină veche şi am ieşit între pomi, să-i mai caut, să-i mai operez de viermii care s-au încuibat sub coaja lor, să mai tai cîte o creangă uscată sau rea.

Pe sub pomi iarba era crescută, gata de coasă. Prin iarbă două cloşti cu puii mărişori, care prindeau cu multă isteţime insectele aşezate pe firele de iarbă. Mai erau si găini fără grija puilor, apoi mîndrenie de cocoş rhode-island. Deodată scandal mare în acest popor. Întorc capul şi văd cum îngrămădeşte o vulpe jerpelită cocoşul, mîndria mea de avicultor. Strig eu la vulpe, dau spre ea cu ce îmi cade în mînă, mă iau după ea. Vulpea a lăsat din gură prada după cîteva sărituri şi s-a dus. Dar sfătosul sultan al haremului de găini avea gîtul frînt şi pe penele lui bronzate se prelingea sînge. A mai zvîcnit de cîteva ori din labele împintenate şi au rămas vădane găinile.

Am blestemat, m-am gîndit că parcă e un făcut că de cîte ori se întîmplă asemenea lucru omul are în mînă cuţit şi foar­fece în loc de puşcă şi, avînd de gînd să îngrop cocoşul mort după ce îmi voi fi terminat treaba cu merii mei, m-am întors la lucru. Abia a trecut un sfert de ceas şi găinile au dat din nou alarma si şi-au adunat puii cu ţipete de primejdie mare. Ce era? Vulpea venise ca să-şi duca agoniseala. Am văzut-o plecînd cu cocoşul în gură. Şi nu eram mai departe de cocoşul mort decît ca la treizeci de paşi, vulpea mă vedea, din spaima ei de mai înainte ştia de mine.

Am strigat iarăşi după hoaţă. Apoi, liniştindu-mă, m-am gîndit că era vrednică de agoniseala pe care a cîştigat-o cu isteţime şi curaj, pe seama puilor. Şi la urma urmei... cocoşul era mort, iar vulpea m-a scutit să-l îngrop eu.

Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor