Mici intamplari cu animale (93)

Rezerve de hrană

Ciupercile bune şi mai ales mînătărcile au căutare, şi nu numai nouă, oamenilor, ne plac. Căprioarele, cerbii, mistreţii, veveriţele, ba poate şi alte vieţuitoare ale pădurii le culeg cu plăcere. Umblînd după ciuperci, găseşti multe rupte de la pă­mînt şi începute. Dacă te uiţi bine, poate găseşti şi urmele dinţilor ascuţiţi ai saltimbancului cu coadă stufoasă, ai veveri­ţei. Pînă într-o vară însă n-am ştiut că veveriţele îşi fac pro­vizii de ciuperci, si se pricep chiar să le usuce, deşi nu le înşiră pe aţă, aşa cum fac gospodinele.

Petreceam cu atenţie şi cu plăcere mişcările acrobatice ale unei veveriţe, care se prelingea isteaţă, cu capul în jos, la vale pe tulpina unui fag, sălta uşor pe frunzişul de jos, lua în gură cîte o mînătarcă si se grăbea cu ea, fuga-fuga, pînă sus în co­roana copacului. Mi s-a părut ciudat că veveriţa făcea repetat aceeaşi cale şi nu înţelegeam cum putea să mănînce atîtea ciu­perci, dar mai ales cum le putea mînca atît de repede în vîrful copacului. O petrec cu atenţie pînă în crengile de sus şi mă mir de ceea ce văd. Nu mînca ciupercile, ci, una după alta, le aşeza frumos, îndesîndu-le între două crenguţe care făceau furcă, apoi se grăbea jos, după alt transport. Iau binoclul şi scrutez cu atenţie crengile de sus ale fagului înalt şi, iată, văd şi ici şi colo cîte o mînătarcă fixată în felul acesta.

Aşadar, veveriţa mînca ce mînca din ciupercile proaspete, dar parcă se gîndea şi la ziua de mîine, cînd pe jos nu va mai fi bogăţie ca acum, după ploile calde din zilele trecute. Ciu­percile azi sunt şi mîine se trec; în cămara ei în zadar le-ar aduce verzi: s-ar strica. Numai uscate se ţin. Deci veveriţa a început să-şi usuce ciuperci. Invenţia ei, obicei al neamului întreg?

Fiindcă nu era departe de aşezarea noastră de vară, am venit de cîteva ori la uscătoria veveriţei. Am găsit pe jos cîteva firimituri de mînătărci uscate, căzute din întîmplare din instalaţie. Cele aninate în crengi au dispărut. Nu ştiu, le va fi mîncat veveriţa, aşa uscate, pe rînd, le va fi înmagazinat în vreo cămară tainică ştiută numai de ea, sau doar i le va fi furat vreo surată hoaţă. Pe buna gospodină n-am mai văzut-o pe acolo, nici la lucru, nici la ospăţ.