luni, 26 noiembrie 2012

Dezingradirea

Imi spune o prietena ca pentru a comenta ceva la mine pe blog trebuie sa introduca de fiecare data un cod si ca el arata ca naiba etc. Foarte frumos - m-am gandit. Uite ce forma de ingradire a libertatii de exprimare am instituit eu pe blog: nu oricine poate sa comenteze, ci numai cei care trec de filtrul ala. Cine vrea sa treaca de filtru trebuie sa piarda cateva secunde in plus, trebuie sa fie un om rabdator, pentru ca de multe ori codul se tasteaza gresit, trebuie sa nu se enerveze, sa inteleaga ca asupra blogului meu s-ar putea napusti o sumedenie de roboti care sa posteze reclame la Viagra si poze cu Thomas Beecham in puta goala. 
Am stat, am chibzuit si am ajuns la concluzia ca nu e blogul meu atat de important ca sa trezeasca interesul botilor. Sigur, e o figura de stil, stiu ca botii nu manifesta vreun interes pentru ceea ce fac. Stiu ca e posibil sa ajunga si pe blogul meu, dar ma gandesc ca merita sa-mi asum acest risc, daca o fac pentru a nu mai pune piedici liberei exprimari.
Mai pe scurt, am scos codurile si acum oricine doreste poate comenta direct, scriind ce-i vine la mana.



Un comentariu:

  1. Olé, olé, olé!
    Gardianul nu mai e!
    Ptui, Doamne, că era să n-o recunosc pe Vicky, de nu insistam! :)
    Comentarii spam vor fi, asta-i clar. Pe Wordpress Arkismetul le bagă la pușcărie! :)

    RăspundețiȘtergere

După mine!