luni, 26 noiembrie 2012

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(17)

O emisferă în plete
Lasă-mă să respir mult, îndelung, parfumul părului tău, să-mi scufund în el toată faţa, ca un însetat în apa unui izvor, şi ca pe-o batistă înmiresmată sa-l flutur cu mâna, ca să scutur amintirile în aer.
Dacă ai putea şti tot ce văd, tot ce simt, tot ce aud în părul tău! Su­fletul meu călătoreşte pe miresme ca sufletul altora pe muzică.
Un întreg vis e în părul tău, plin de pînze şi de catarge, el cuprinde întinse mări cu musoane ce mă împing spre climate pline de vrajă, unde văz­duhul e mai albastru şi mai adînc, unde aerul e parfumat de fructe, de frunze şi de piele omenească.
În oceanul părului tău întrevăd un port plin de cîntece melancolice, oameni viguroşi de toate seminţiiIe şi corăbii de toate formele profilîndu-şi arhitecturile zvelte şi complicate pe-un cer nemărginit unde se lăfăie o căldură veşnică.
În mîngîierile părului tău regăsesc toropirea Iungilor ceasuri petrecute pe divan, în încăperea unei frumoase corăbii, legănată de clătinarea imperceptibilă din port, între sacsiile cu flori şi ulcioarele răcoritoare.
În dogoritoarea vatră a părului tău respir mirosul de tutun amestecat cu opiu şi zahăr; în noaptea părului tău văd strălucind nesfîrşirea azurului tropical; pe ţărmurile pufoase ale părului tău mă îmbăt de amestecul mirosurilor de gudron, mosc şi ulei de cocos.
Lasă- să-ţi muşc îndelung coadele grele şi negre. Cînd îţi muşc uşor elasticele şi răzvrătitele plete, mi se pare că mănînc amintiri.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!