sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Sharuirea Buffett-Gates

A da și altora din ceea ce ai tu - a sharui, ca să fiu mai pe înțelesul oamenilor moderni, este piatra de temelie a învățăturii creștine. Esența e următoarea: dacă dai, înseamnă că nu ești legat de bani ci te preocupă mai mult soarta aproapelui tău, deci ai dragoste și cine are dragoste are parte de răsplată în ceruri.
Se presupune tacit că sensul lui „a da” este de la cel care are către cel care n-are, ori are prea puțin. Poate că așa o fi fost pe vremea lui Cristos. În ziua de azi, lucrurile s-au schimbat: de cele mai multe ori, cineva care are îi da tot cuiva care are. De exemplu: Warren Buffett i-a donat lui Bill Gates în jur de un miliard de dolari. Așadar nu a împărțit acești mulți bani la amărâți, la negrii de prin ghetouri - nici vorbă - i-a pus în conturile unuia dintre cei mai bogați oameni ai planetei.
În această poveste e vorba, pur și simplu, de socoteli făcute de oameni deștepți, care știu cum merg lucrurile. Dacă Buffett ar fi dat banii prin ghetouri, direct unor negri care atârnă acolo din tată-n fiu, trăind în condiții greu de imaginat, sau prin Etiopia, unor indivizi care stau sub baobabi și așteaptă sosirea eternității, banii ar fi fost pierduți. Negrii din ghetouri i-ar fi cheltuit rapid, exact ca minerii de prin Valea Jiului când au primit salarii compensatorii, pe lucruri care se consumă și nu mai produc nimic, dar cer alți bani pentru a își face treaba în continuare. Un specimen din ăsta își ia o mașină scumpă, care consumă la greu și începe să se dea cu ea prin ghetou. Își mai cumpără haine bune, își face niște asigurări, poate pune niște bani în bancă și apoi gata, continuă să fie el însuși: mănâncă, bea, doarme și face copii. Încetișor, pe nesimțite, banii se duc. Mașina trebuie întreținută, hainele trebuie schimbate, taxele trebuie plătite etc. Nu durează mult și respectivul redevine ceea ce-a fost - un atârnător pe caldarâmurile din Bronx, care trăiește din mila statului și din activități ilegale.
La fel etiopianul care stă din tată-n fiu sub baobab. Ar fi încă și mai aiurea să-i dai unuia ca ăsta 50.000 de dolari - pur și simplu n-ar avea ce face cu ei. Probabil că i-ar îngropa undeva, ori ar deveni victima unui jaf executat de unii care știu valoarea banilor.
Ințelegând toate astea, cei bogați dau parte din banii lor unor fundații care se ocupă cu ajutorarea celor care nu au. Treaba asta e de mii de ori mai eficientă. Cei de la fundație știu să administreze banii, să-i înmulțească, să-i aloce acolo unde este necesar, să urmărească folosirea lor în scopurile pentru care au fost alocați și tot așa. O fundație din asta poate salva o mulțime de copii, poate ajuta o grămadă de defavorizați să își fructifice talentele native și în acest fel să câștige pe mai departe fără ajutorul fundatiei.
Nu știu dacă la Judecata de Apoi Cristos va fi mulțumit de unul ca Warren Buffett, care nu dă de pomană pe la colțuri și care nu-și rupe hamburgerul în două ca să-i dea jumătate unui zdrențăros care-i bate la ușă. Cu siguranță, însă, a alimenta cu fonduri o fundație de caritate (fie ea condusă și de Bill Gates) este cu mult mai mult decât a-i arunca un dolar în bască unui negru care stă sub pod și îngână cântece vechi de pe plantații.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!