Există o poziţie a corpului în care poţi muri pur şi simplu, fără nicio cauză. Foarte puţini oameni cunosc lucrul asta, fiecare crede că pentru a muri trebuie să suprimi funcţionarea inimii, ori a creierului, să distrugi ficatul sau să scoţi din trupul omului tot sângele. Sigur, şi astea sunt căi prin care poţi să instalezi moartea, dar ele sunt dureroase şi cel puţin inestetice, câtă vreme a te pune în acea poziţie te asigură că vei ajunge să cunoşti finalul cel mare fără niciun fel de suferinţă şi, mai ales, lăsându-le celor rămaşi în această lume o imagine plină de frumuseţe.
Nu ştiu cum numeau vechii egipteni - cei care au descoperit-o - această poziţie, toate papirusurile care vorbeau explicit despre ea au fost distruse ori pierdute. S-au păstrat doar aluzii, răspândite pe ici pe colo, pe câte un ciob îngropat sau pe marginea capacului vreunui sarcofag. Nu mai există nici măcar speranţa că numele poziţiei va fi aflat vreodată. Ne mulţumim cu varianta transmisă din gură în gură, de-a lungul miilor de ani, care poate să fie puternic alterată datorită cunoscutului fenomen al distorsionării mesajului la aproape fiecare transmitere. Dar, pentru că altceva nu avem la dispoziţie, numim acea poziţie cu numele BOAZ.
Atunci când intri în poziţia BOAZ, nimeni dintre cei aflaţi în jurul tău nu observă ceva deosebit. Doar marii artişti ai dansului, dacă s-ar nimeri prin preajmă, ar remarca, eventual, caracterul supra-pământean al posturii. Însă nici ei nu ar putea înţelege că în acel moment se află în apropierea trecerii şi că exact suflul neantului este cel care generează frumuseţea.
Poziţia BOAZ este individuală. Ea diferă de la om la om precum diferă amprenta degetului mare. Altfel ar fi simplu: oricine ar găsi un mort în poziţia BOAZ i-ar face o fotografie şi toată lumea ar afla imediat despre ce e vorba. Pentru fiecare om există o poziţie BOAZ care e a lui şi numai a lui - oricine ar căuta să-l imite ar face-o inutil.
Din când în când, este găsit câte un trup a cărui moarte nu poate fi explicată de nimeni. Autopsiile arată o sănătate perfectă a tuturor organelor, nu există nicăieri niciun fel de semn care ar putea vorbi despre folosirea unei arme, nicio urmă de substanţă străină nu este găsită în sângele mortului. Singurul lucru remarcabil este frumuseţea poziţiei cadavrului şi liniştea de care este cuprins oricine se apropie, linişte pe care unii o compară cu cea pe care o încerci în faţa oceanului care se odihneşte. Desigur, e vorba de poziţia BOAZ, care pentru cunoscători e semn al voinţei dispărutului de a părăsi această viaţă.
Biserica nu vorbeşte despre minunata poziţie, pentru că oamenii ar încerca să o afle, şi, neavând cum altfel decât din întâmplare sau de la iniţiaţi, către ceruri s-ar înălța uriaşe valuri de rugăciune cu textul „Doamne, descoperă-mi mie, nevrednicul, poziţia-poziţiilor, prin care pot veni la ţine fără durere, întristare şi suspin”, ceea ce ar pune în pericol întâietatea rugăciunii "Tatăl Nostru", pe care însuşi Mântuitorul ne-a recomandat-o. Mai mult, pentru că poziţia BOAZ nu poate fi considerată sinucidere, întrucât ea nu afectează în niciun fel integritatea templului lui Dumnezeu care este trupul omului, Biserica n-are niciun motiv s-o condamne şi atunci preferă să o ignore.
Atunci când intri în poziţia BOAZ, nimeni dintre cei aflaţi în jurul tău nu observă ceva deosebit. Doar marii artişti ai dansului, dacă s-ar nimeri prin preajmă, ar remarca, eventual, caracterul supra-pământean al posturii. Însă nici ei nu ar putea înţelege că în acel moment se află în apropierea trecerii şi că exact suflul neantului este cel care generează frumuseţea.
Poziţia BOAZ este individuală. Ea diferă de la om la om precum diferă amprenta degetului mare. Altfel ar fi simplu: oricine ar găsi un mort în poziţia BOAZ i-ar face o fotografie şi toată lumea ar afla imediat despre ce e vorba. Pentru fiecare om există o poziţie BOAZ care e a lui şi numai a lui - oricine ar căuta să-l imite ar face-o inutil.
Din când în când, este găsit câte un trup a cărui moarte nu poate fi explicată de nimeni. Autopsiile arată o sănătate perfectă a tuturor organelor, nu există nicăieri niciun fel de semn care ar putea vorbi despre folosirea unei arme, nicio urmă de substanţă străină nu este găsită în sângele mortului. Singurul lucru remarcabil este frumuseţea poziţiei cadavrului şi liniştea de care este cuprins oricine se apropie, linişte pe care unii o compară cu cea pe care o încerci în faţa oceanului care se odihneşte. Desigur, e vorba de poziţia BOAZ, care pentru cunoscători e semn al voinţei dispărutului de a părăsi această viaţă.
Biserica nu vorbeşte despre minunata poziţie, pentru că oamenii ar încerca să o afle, şi, neavând cum altfel decât din întâmplare sau de la iniţiaţi, către ceruri s-ar înălța uriaşe valuri de rugăciune cu textul „Doamne, descoperă-mi mie, nevrednicul, poziţia-poziţiilor, prin care pot veni la ţine fără durere, întristare şi suspin”, ceea ce ar pune în pericol întâietatea rugăciunii "Tatăl Nostru", pe care însuşi Mântuitorul ne-a recomandat-o. Mai mult, pentru că poziţia BOAZ nu poate fi considerată sinucidere, întrucât ea nu afectează în niciun fel integritatea templului lui Dumnezeu care este trupul omului, Biserica n-are niciun motiv s-o condamne şi atunci preferă să o ignore.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu