Fiul
Un chirurg care îşi făcuse un nume, atît
ca medic-şef al unei renumite clinici, cît şi prin cercetările sale ştiinţifice,
şi care, prin activitatea sa de binefacere în rîndul săracilor, îşi cîştigase
simpatia generală, şi-a abandonat la apogeul carierei profesia, spre
surprinderea şi uimirea prietenilor şi colegilor, şi a publicat în toate
ziarele ţării oferte de căsătorie, studiind foarte riguros numeroasele
propuneri, frecventînd toate bordelurile oraşului, avînd lungi convorbiri cu
fiecare cocotă, cercetînd caracterul şi situaţia fiecărei femei pe care o
întîlnea, bizara sa preocupare, deşi era cunoscut ca un burlac auster, dînd
naştere pretutindeni la temeri şi îndoieli, pînă cînd, în fine, a început să-i
facă curte unei frumuseţi de optsprezece ani, fiica unui fabricant bogat, a
lăsat-o gravidă — deşi s-a lovit de cea mai mare antipatie — atrăgînd-o în casa
lui, într-un mod brutal şi violent, a luat copilul, pe care ea l-a născut în
clinica lui, sub directa lui supraveghere, şi fără a ţine seama că tînăra murea
datorită unei hemoragii puternice, a plecat, imediat după naştere, cu un
automobil în mare viteză la o vilă pe care o construise într-un parc sălbatic,
la cincizeci de kilometri de oraş,
unde l-a crescut fără ajutor străin, nici
măcar cel al unei doici, astfel încît a trăit mereu lîngă copil fără a avea pe
el niciun fel de veşminte, îndeplinindu-i toate dorinţele, nedîndu-i putinţa să
înveţe ce este binele şi răul, făcînd imposibil orice contact cu oamenii, de o
manieră atît de iscusită încît fiul credea că el şi tatăl său erau singurii oameni de pe lume, că, odată cu parcul, se termină şi lumea,
pînă cînd tatăl i-a adus o prostituată dintr-una din cele mai ordinare case, fapt
care l-a determinat pe fiu, care abia împlinise cincisprezece ani, să
părăsească parcul, gol, aşa cum se născuse, fără ca tatăl să încerce să-l împiedice,
ca numai după o oră să se reîntoarcă cerînd haine, iar după douăzeci şi patru
de ceasuri, deoarece un om refuzase să-i dea hrană fără bani, să-l ucidă fără
multă vorbă şi, hăituit de poliţie şi de cîinii acesteia, care se ţineau pe
urmele sale, cu mîinile şi faţa mînjite cu sînge, să se refugieze la tatăl său,
care l-a primit fără să-l întrebe nimic, a pus pe fugă poliţia cu o mitralieră
şi cînd aceasta a început din nou lupta, s-a baricadat, alături de fiul său,
într-o cameră şi, fără a ţine seama de faptul că vila, pe jumătate distrusă de
grenade, fusese cuprinsă de flăcări, s-a apărat cu cea mai mare furie
împotriva forţei superioare, punîndu-i mereu pe fugă pe atacatorii care se
ascundeau în spatele copacilor şi tufelor parcului, acoperind pămîntul cu
cadavre, pînă cînd fiul, rănit grav de un glonţ care i-a sfărîmat umărul, din colţul
camerei unde zăcea plin de sînge, pe jumătate asfixiat de fumul care pătrundea
de afară, aruncînd aprige blesteme împotriva tatălui, i-a reproşat că a făcut
din el o bestie, astfel încît oamenii, fără ca el să ştie de ce, l-au hăituit
ca pe o fiară şi l-au urmărit cu cîinii, şi atunci tatăl şi-a împuşcat fiul,
fără a clipi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu