Din povestirile vesele ale lui Hasek (4)

Despre gazeta oficială pragheză

De fiecare dată cînd iau în mînă „Gazeta Pragheză”, organ central guvernamental, simt cum îmi creşte inima, bucurîndu-mă de valoarea ei estetică. De aspectul ei gra­fic nu se poate vorbi, acesta e destul de amărît, în schimb conţinutul e îndeobşte ţesut din asemenea învăţăminte morale şi din atîtea idei spirituale, încît e mai mare feri­cirea să citeşti aceste rînduri ale redactorilor guvernamentali, printre care se remarcă, mai cu seamă, bărbăteasca statură a domnului O. Filip. Adeseori găseşte omul în ea multe lucruri care, la prima vedere, par a fi o prostie capitală. Spun la prima vedere, deoarece în clipa următoare devine limpede oricui că aici a fost săvîrşită o glumă spirituală de înaltă clasă. 

            De pildă, citiţi în paginile ziarului despre nenorocirea ce s-a întîmplat lîngă Luzin, în Elveţia, cu care prilej s-au înecat zece băştinaşi cu căpitanul Liong cu tot. Liong era chinez, iar dumneavoastră vă puneţi fiecare întrebarea cum a ajuns sărmanul căpitan în Elveţia, iar după moarte, colac peste pupăză, în coloanele gazetei oficiale pragheze. Pe urmă căutaţi pe hartă Luzin. Ştiţi că în Elveţia există oraşul Luzern, nicidecum Luzin; Luzin e un oraş regional în gubernia rusească Vitebsk şi, astfel, în cele din urmă vă aduceţi aminte de Luzon, cea mai întinsă dintre insulele arhipelagului filipinez, unde chinezii sunt cu duiumul. Aşa mai venim de acasă, căci acolo s-ar fi putut îneca foarte bine amintitul căpitan Liong. Citiţi în continuare şi aflaţi că dumnealui a fost pirat şi, într-adevăr, ce frumos ne spune acest lucru ru­brica de ştiri locale a gazetei oficiale pragheze: „Sălbăti­ciile unor piraţi în Elveţia”. Peste paisprezece zile veţi putea citi această ştire încă odată în Buletinul oficial.

Cîtă strădanie educativă din partea „Gazetei Pragheze” pentru propăşirea culturală a naţiunii!... La urma urmei, cititorul nici nu trebuie să dea crezare rubricii oficiale pragheze, ci pur şi simplu să întreprindă investigaţii şi să descopere în ce constă, de fapt, acea ghicitoare, pe care sub forma unei ştiri locale o prezintă cititorilor săi „Ga­zeta Pragheză". Şi, în felul acesta, se instruieşte. Iată, deci, în ce constă valoarea estetică a acestui cotidian. Se duce omul în sala de lectură a unei biblioteci şi acolo alătură şi compară, într-un dicţionar ştiinţific, numele rîurilor, ţări­lor şi oraşelor pe care le vede tipărite în gazeta oficială pragheză. În felul ăsta cititorul prinde poftă să studieze. Cerce­tarea dicţionarului ştiinţific, după citirea gazetei oficiale pragheze, devine pentru el o necesitate zilnică şi, categoric, survine speranţa ca, în dorinţa de a-şi însuşi cît mai multe cunoştinţe, să studieze în cele din urmă tot dicţionarul ştiinţific, să observe şi alte lucruri pe care un intelectual e bine să le cunoască; astfel sufletul lui devine gingaş - şi plăpînd, omul începe să se gîndească la problemele artei, la edu­caţia artistică, în scurt timp va frecventa spectacolele de operă, şi pretu­tindeni va recomanda cu căldură lectura gazetei oficiale pragheze, care a făcut din el un intelectual şi i-a influenţat simţul pentru frumos... Dar cîte n-a făcut pînă acum „Gazeta Pragheză" pentru tot soiul de ticăloşi, ucigaşi, tîlhari, hoţi şi denunţători? Aceştia au fost întotdeauna cei ce au ajutat poliţia să meargă pe urmele tîlharilor şi ucigaşilor, publicînd pe co­loane lungi o descriere amănunţită a faptului că nu l-au văzut pe răufăcător: „S-a încetăţenit părerea că făptaşul n-a purtat sacou negru şi pantaloni gri!“ Ţinînd seama de această opinie, poliţia întreprindea cu hotărîre cercetări mult uşurate prin aceea că-i aresta pe toţi bărbaţii care purtau sacou negru şi pantaloni gri căci, credeţi-mă, era un truc al „Gazetei Pragheze” cînd scria că făptaşul nu purta sacou negru şi pantaloni gri, presupunînd că după citirea acestei ştiri făptaşul avea să îmbrace anume un sacou negru şi pantaloni gri, ca să nu fie recunoscut.       

„Gazeta Pragheză“ a fost aceea care l-a descris, pînă în cele mai mici amănunte, pe asasinul Magdei Novolna, ca şi cînd ar fi colaborat săptămînal la suplimentul umoristic duminical, şi cei din redacţie l-ar fi cunoscut din vedere.

Există însa o expresie care joacă un rol foarte impor­tant în toate aceste ştiri ale gazetei oficiale pragheze. Iar această expresie este „din păcate". Zi de zi puteţi citi: „Din păcate, a fugit”, „Din păcate, s-a aruncat în apă...”, „Din păcate, în clipa în care băcăneasa s-a întors cu spa­tele, el i-a furat o bucată de şuncă în valoare de zece co­roane”, „Din păcate, după aceste cuvinte, a siluit-o”... „Din păcate, s-a îmbătat".

Conţinutul „Gazetei Pragheze" e variat şi atractiv. Ga­zeta e împărţită, din punct de vedere tematic, în două părţi. Pe una din ele se poate vedea titlul PARTEA OFICIALA, pe cealaltă PARTEA NEOFICIALA. În partea oficială aflaţi tot ceea ce trebuie să ştie orice om aşezat; acolo, de pildă, stă scris că prinţesa de Schaumburg-Lipe a zămislit un prinţişor, sau că guvernatorul (mi-e teamă că acest amă­nunt nu va trece la cenzură) - aşadar, domnul guvernator a plecat cu automobilul la Kladno şi, de-acolo, a luat-o apostoleşte spre Viena, şi aşa mai departe, ştiri una şi una. Şi cu cîtă plăcere citeşte omul asemenea ştiri oficiale. Aşa află că distinsul consilier comercial Hachfeld din Modling a fost numit consilier guvernamental. Şi ce bucu­rie pe toată lumea atunci cînd te întreabă ce mai e nou... „Cum adică, dumneata încă nu ştii că distinsul nostru con­silier comercial Hachfeld a fost numit consilier guverna­mental?‘‘ Şi o luaţi repede din loc, spre a putea comunica mai departe această ştire atît de plăcută şi atît de impor­tantă.

Dar n-aţi apucat bine să vă delectaţi cu Partea oficială, că şi începe să vă amuze Partea neoficială, unde puteţi citi, de pildă, următoarele: „Alinare sufletească prin pedeapsa cu moartea”. Aşa cum suntem informaţi din surse demne de încredere, în cadrul discuţiei cu privire la modificarea Codului penal, urmează a fi luată în considerare alinarea sufletească prin pedeapsa cu moartea. Alinarea va fi, de­sigur, de mari proporţii şi noi nu vom uita să aducem la cunoştinţa cititorilor noştri — atunci cînd va fi cazul — amănunte în legătură cu această alinare! La ce anume ne putem aştepta, potrivit ştirii gazetei oficiale, care, atunci cînd va fi cazul, va aduce la cunoştinţa cititorilor săi amănunte cu privire la alinarea prin pedeapsa cu moartea? Să beneficieze, oare, de această alinare prin pedeapsa cu moartea numai abonaţii gazetei oficiale pragheze? Dar cum rămîne cu noi, ceilalţi, care nu ne-am abonat?

In sfîrşit, ştirea pe care o citiţi în continuare are într-adevăr darul să vă bucure: 312 pelerini, cu lacrimi în ochi, au pornit săi bată drumul de la Brno pînă în Palestina. Ştirea aceasta e atît de importantă, încît gazeta oficială a tipărit-o cu literă grasă.

Şi dacă nici cu asta nu vreţi să vă bucuraţi, atunci, cu siguranţă, vă va amuza foiletonul în care Jan Josef Svatek îşi publică aventurile printre arabii din Tunisia. Aventuri care, fără îndoială, vor avea darul să vă capti­veze. De altfel, în toate foiletoanele sale, acest distins călător bea cafea Mocca şi se lasă pişcat de ploşniţe. Şi treaba asta o face din aprilie.

Această gazetă oficială pragheză are totuşi un avantaj de netăgăduit: hîrtia sa care nu-i aspră, ci, dimpotrivă, moale şi fină.

Această hîrtie este lăudată de toate posturile de jan­darmi, unde gazeta oficială pragheză este trimisă pentru instruirea şi culturalizarea vajnicilor apărători ai ordinii. Da, hîrtia gazetei oficiale pragheze e agăţată acolo, în cui, îndeplinindu-şi cu cinste misiunea sa exterioar Un mare avantaj , cu acea incontestabilă drăgălăşenie de care este capabili mîna aspra şi puternică a jandarmului; şi, după ce-şi îndeplineşte nobila misiune, coboară încet, acoperind, cu faţa ei oficială, actele extraoficiale ale organelor de secu­ritate.