sâmbătă, 15 decembrie 2012

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(23)

Singurătatea
Un gazetar filantrop îmi spune că singurătatea e dăunătoare pentru om, şi în sprijinul tezei sale citează, ca toţi necredincioşii, cuvintele Părinţilor Bisericii.
Ştiu că Demonul cutreieră bucuros locurile sterpe şi că Duhul crimei şi al lubricităţii se înflăcărează de minune în singurătate. S-ar putea însă ca singu­rătatea să nu fie primejdioasă decît pentru sufletul trîndav şi rătăcitor care o populează cu pasiunile şi himerele lui.
Este sigur că un limbut, a cărui supremă plăcere e să vorbească de Ia înălţimea unei catedre sau a unei tribune, ar risca întrutotul să ajungă nebun furios în insula lui Robinson. Nu-i cer gazetarului meu eroicele virtuţi ale lui Crusoe, dar îi cer să nu decreteze învinuiri împotriva îndrăgostiţilor de singurătate şi taină.
     
       În ginţile noastre de palavragii sunt indivizi care ar primi cu mai puţină neplăcere pedeapsa supremă, dacă li s-ar îngădui să ţină de la înălţimea eşafodului o cuvîntare copioasă, fără a se teme că toboşarii din Santerre le-ar putea întrerupe cuvîntul la timpul nepotrivit. 
         Nu-i plîng, deoarece ghicesc că revărsările retorice le procură plăceri deopotrivă cu acelea pe care alţii le au în singurătate şi reculegere; îi dispreţu­iesc însă.

Doresc îndeosebi ca blestematul meu gazetar să-mi dea voie să-mi găsesc plăcerea după poftă. „Prin urmare, nu simţiţi niciodată nevoia — îmi zise pe-un ton nazal foarte apostolic — să vă împărtăşiţi bucuriile?" la uită-te ce pizmaş subtil! Ştie că i Ie dispreţuiesc pe ale sale şi vine să se insinueze într-ale mele, hidosul strică-chef!

„Această mare nenorocire de a nu putea fi singur!..." zice undeva La Bruyere, ca să-i facă de ruşine pe toţi cei ce aleargă să se uite pe sine în mulţime, temîndu-se fără îndoială că n-ar putea să se sufere pe ei înşişi. 
„Aproape toate nefericirile ne vin fiindcă nu am ştiut să rămînem acasă", zice un alt înţelept, Pascal, mi se pare, chemînd astfel în chilia reculegerii pe toţi exaltaţii care caută fericirea în mişcare şi în acea prostituţie pe care aş putea s-o numesc fraternitară, dacă aş vrea să vorbesc frumoasa limbă a veacului meu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!