Planul

Închipuie-ţi că a început războiul şi ai ajuns prizonier. Eşti aruncat într-o celulă şi lăsat acolo multă vreme. Nu se întâmplă absolut nimic, primeşti mâncare de trei ori pe zi, eşti dus la duşuri odată pe săptămână, ieşi în curte în fiecare dimineaţă şi faci mişcare. Poţi să citeşti în celula ta, poţi să scrii. Problema e că nimeni nu-ți spune ce urmează să se întâmple. Dar tu te gândeşti, nu ai cum să nu te gândeşti, la faptul că inamicul, cel care te ţine prizonier, are un plan în ce te priveşte. Poate că are de gând să te scoată într-o dimineaţă din celulă şi să te ducă în faţa plutonului de execuţie. Poate o să te spânzure, sau o să te electrocuteze. Poate vei fi torturat zile şi nopţi întregi. Numai inamicul ştie care este planul. Nu-i exclus să te lase încă multă vreme în celulă, aşteptând un anume moment ca să-şi pună planul în aplicare. Dar, desigur, nu-i exclus să te elibereze fără nicio explicaţie, după cum este egal posibil ca într-o zi să-ţi aducă şi familia în închisoare.

Numărul variantelor este infinit şi asta te face să devii din ce în ce mai neliniştit. Vrei să ştii în ce constă planul – în fond îți e dedicat în exclusivitate, a fost gândit numai pentru tine, chiar dacă seamănă cu planurile gândite pentru alţi prizonieri. Trebuie să ştii, ca să te poţi pregăti. Dacă afli că vei fi, să zicem, tras pe roată, vei putea să te gândeşti intens la suferinţele pe care urmează să le înduri, să le compari cu cele ale condamnaţilor care sunt jupuiţi de vii, ori fierţi în cazane cu ulei încins. Vei reuşi să găseşti ceva pozitiv în faptul că ai fost condamnat la tragerea pe roată şi nu la supliciul chinezesc cunoscut sub numele de "moartea prin 1000 de tăieturi". Oricât de crâncen ţi-ar fi viitorul, ai putea să-i găseşti partea bună, te-ai împăca până la urmă cu el, ai deveni filosof şi ai lăsa în urma ta însemnări despre destin, predeterminare şi mântuire. Te-ai ridica spiritual până la înălţimi nebănuite, ajungând să înţelegi, în cele din urmă, că însuşi Cel Care spune "Eu sunt Cel ce sunt" ţi-a construit viitorul, manevrând minţile celor care te ţin prizonier, că a făcut asta fără nicio urmă de răutate, că ţi-a pregătit tragerea pe roată în binele tău, pentru ca toate păcatele tale să fie spălate. Mintea ţi se va lumina şi vei vedea într-o străfulgerare adevăratul plan, cel divin, faţă de care planul celor care te ţin prizonier nu este decât o măruntă, insignifiantă etapă. Dacă ai ajuns aici, deja nu vei mai fi interesat de numele călăilor, de familia care urmează să te plângă, ori de scopul războiului. Vei fi împăcat, iar moartea nu va pentru tine mai importantă decât actul de a bea un pahar cu apă.

Pentru toate astea, însă, e nevoie să ştii care e planul. Şi tocmai asta nu poţi să obţii, aşa că te vei perpeli, vei face mii şi mii de ipoteze, fără niciun rezultat. Vei striga, în cele din urmă, plin de revoltă: „hai, dă-i drumul, pune odată planul tău îngrozitor în aplicare, nu mă mai lăsa să aştept” şi în clipa aceea nimeni nu va mai şti dacă strigătul tău este pentru inamicul care te ţine prizonier de atâta vreme, sau pentru Cel care îi manevrează mintea şi Care ar fi putut, dacă ar fi vrut, să-ţi dezvăluie planul.