Cei 13 si misterul (23)

Băiatul se trezi devreme. Cînd deschise ochii, micii săi prieteni, ghemuiţi în jurul lui, îl priveau cu chipurile răvăşite de tulburare.

—  Ce s-a întîmplat?

—  A dispărut pluta cu Invincibilul Ş şi Petcu cel Blînd. De la noi lipseşte Jeff, rosti Porthos cuprins de panică.

Băiatul sări ca ars şi se duse să cerceteze funiile. Acestea se vedea bine că fuseseră roase. Dick îşi aminti că la un moment dat, noaptea, simţise o zgîlţîitură puternică şi conchise că pluta cealaltă, dacă se desprinsese atunci, acum trebuia să fie departe de a lor.

     Ortansa se oferi să plece în recunoaştere. Zbură deasupra rîului o bucată de vreme, dar nedescoperind nimic, se abătu într-o poieniţă. Reveni pe plută cu un mănunchi de garofiţe în cioc şi i le oferi stîngaci băiatului.

Mult prea ocupat de absenţa celor trei, băiatul nici măcar nu luă florile, iar barza se aşeză într-un colţ, suspinînd nefericită.

In seara următoare, Bonifaciu, care scruta în depărtare, strigă înfrigurat:

—  Uitaţi o plută!

Se îmbulziră cu toţii să vadă şi Vasilica, pierzîndu-şi echilibrul, căzu în apă. Galant, Piratul Roşu îşi înfipse colţii în aripa ei şi o trase înapoi.

Pluta care se vedea, era oprită într-un cot al rîului, la mare distanţă de ei.

—  Poate îi găsim şi pe dispăruţi! zise Dick şi se rugă de rîu să curgă mai repede.

Stînd cu spatele, indivizii nu băgară de seamă că în urma lor venea o altă plută cu totul neobişnuită. Pe un catarg înfipt în mijlocul ei se desfăşura o pînză neagră avînd desenat un cap de mort cu două oase încrucişate dedesubt.

—  Piraţii! clămpăni Ortansa înspăimîntată, cînd, întorcînd întîmplător capul, dădu cu ochii de ea.

—  Ura! ţipă Ursula, pierzîndu-şi cumpătul şi începu să-şi aran­jeze, cu gesturi febrile, coafura deranjată în timpul nopţii.

Rosamunda strînse la piept săculeţul în care avea cerceii şi brăţările şi căută neliniştită un loc să le ascundă.

—  Predaţi-vă! răcni un lup cenuşiu cu o basma legată în jurul capului.

—  Sau de nu, veţi fi ucişi pînă la unul! adăugă un jder cu ochiul stîng acoperit cu o cîrpă neagră.

—  Dar voi cine sunteţi? îi întrebă calm băiatul.

—  Nu-i treaba ta! se stropşi o bufniţă cu cercei roşii, ascunzîndu-şi chipul între aripi. Un vultur cu un cuţit strălucitor în cioc, prinse a se roti deasupra plutei băiatului.

Vasilica, de groază, uită să ouă.

—  Nu ne predăm! lătră Piratul Roşu scoţînd la iveală pistolul cu cărăbuşi.

—  Pe ei! ordonă un ţînţar slăbănog şi un liliac ciung de o aripă trase din teacă o sabie ruginită.

Dar nici indivizii nu se lăsară mai prejos. Melcul Dick se băgă degrabă în cochilie. Ortansa închise ochii să nu vadă măcelul. Rosamunda făcu o criză de nervi. Beatrice se ascunse în tricoul pe care-l împletea pentru Petcu cel blînd, Ursula si Porthos se repeziră curajoşi spre Vasilica si intrară sub aripile ei. Bonifaciu, Piratul Roşu şi băiatul aşteptau neclintiţi să se apropie piraţii .

Cînd lupul ordonă:

—   Foc!, mopsul lăsă pistolul din labe şi începu să dea prieteneşte din coadă. 

Bonifaciu, cu glasul stins, îi spuse băiatului că-i venea să vomite. 

Aşa că, rămas singur în faţa primejdiei, baiatul strigă cît îl ţinea gura:

       —   Ne predăm!

Piraţii tăcură. Nu se aşteptaseră totuşi ca indivizii să se predea aşa de repede.

Lupul rupse cel dintîi tăcerea:

—       Urcaţi-vă pe pluta noastră!

Indivizii se supuseră tremurînd.

Cap22