luni, 8 aprilie 2013

Faceti-va bine (234)

Piersicul
Denumire ştiinţifică: Piersica vulgaris; Prunus persica.
Prezentare. Piersicul este originar din China. Numele îi vine însă de la Persia, ţara unde romanii l-au întâlnit şi de unde l-au şi adus în Europa. Aparţine familiei rozaceelor. Este un arbore de mici dimensiuni, ajungând numai până la maximum şapte-opt metri înălţime. Frunzele piersicului au formă eliptică. Florile, micuţe, dar ceva mai mari, totuşi, decât cele de prun, au o culoare roşu-carmin. Valoare medicinală au, în primul rând, florile şi frunzele, dar şi fructul şi sâmburii. Se prepară infuzie, decoct, sirop, cataplasme.
Substanţe active importante: în fructe – săruri minerale, acizi organici, enzime, vitamine, hidraţi de carbon, ulei volatil; în flori, frunze şi sâmburi – ulei volatil, amigdalină.
Întrebuinţări. Fructele piersicului (piersicile) sunt foarte bine suportate de stomac, fiind printre puţinele fructe care asigură un confort gastric perfect. Sunt hrănitoare, laxative, diuretice, depurative. Au efecte pozitive în afecţiunile rinichiului, în blocaje stomacale şi intestinale, în afecţiuni ale articulaţiilor. Piersicile sunt recomandate în consumul copiilor, al anemicilor, al convalescenţilor. Preparatele din frunze şi flori de piersic au acţiune sedativă şi antispastică, fiind utilizate cu bune rezultate şi în combaterea viermilor intestinali (oxiurii). Sub formă de cataplasme, preparatele din frunze de piersic sunt utilizate şi în tratamentul unor cancere ale pielii, al contuziilor şi arsurilor. Decoctul de frunze este purgativ. Sâmburii de piersică, ocrotiţi de un înveliş lemnos foarte dur, rămân încă puţin cercetaţi, dar au, se pare, unele asemănări, din punct de vedere terapeutic, cu sâmburii de migdale.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!