Faceti-va bine (240)

Plopul negru

Denumire ştiinţifică: Populus nigra.

Denumire populară: plop plutaş.

Prezentare. Plopul aparţine familiei salicaceelor şi este unul dintre cei mai înalţi arbori din România. Tulpina sa este dreaptă şi puternică, iar ramurile sunt apropiate de tulpină. Coaja este cenuşie-argintie, iar frunzele, cu peţiol lung, sunt ovale şi uşor lanceolate. Florile au formă de amenţi (mâţişori). Plopul înfloreşte în lunile martie şi aprilie. 

În flora din România se întâlnesc trei feluri de plopi: plopul alb (Populus alba), plopul tremurător (Populus tremula) şi plopul negru (Populus nigra), acesta din urmă având şi calităţi medicinale. Prin urmare, de la specia de plop negru se recoltează partea care are valoare medicinală, adică mugurii, din care se prepară o infuzie. Se obţin şi alte preparate: tinctură, sirop, extract moale, unguent, macerat. 

Substanţe active importante: glucozide, ulei volatil, crisina, salicina, taninuri.  

Întrebuinţări. Preparatele de plop negru sunt cicatrizante, antiinflamatoare, expectorante, diuretice, antiseptice. Mugurii de plop revitalizează organismul şi contribuie la buna desfăşurare a proceselor digestive. Cu preparatele de plop negru se obţin rezultate în tratarea bronşitelor acute, a hemoroizilor, a bolilor de rinichi şi arsurilor. Plopul este, totodată, un bun antireumatic şi un dezinfectant al căilor urinare. Se foloseşte şi în caz de sciatică, nevralgii, inflamaţii ale căilor respiratorii.