Faceti-va bine (249)

Răchita roşie

Denumire ştiinţifică: Salix purpurea.

Denumire populară: răchită, roşioară.

Prezentare. Răchita roşie este un arbore pitic (sau o tufă mai dezvoltată), a cărui înălţime poate ajunge până la patru metri. Face parte din familia salicaceelor. Frunzele sunt lanceolate, cu mici crestături pe margini. Florile au forma unor amenţi (mâţişori) mici, aurii, care se dezvoltă în perioada martie-aprilie. Răchita roşie creşte în locuri umede, în preajma apelor, în lunci şi zăvoaie, pe malul apelor curgătoare, dar şi pe locuri pietroase. Este uşor de identificat după culoarea galben spre roşu sau chiar roşie a ramurilor tinere. Răchita roşie se găseşte în flora spontană, dar se poate şi cultiva, pentru utilităţi meşteşugăreşti (împletituri). 

Pentru uz medicinal se recoltează coaja, mai ales de pe ramurile tinere, în perioada de la mijlocul primăverii, deci când planta este plină de sevă. Valoare medicinală au şi frunzele, care se recoltează tot în perioada de maximă vegetaţie, precum şi florile (mâţişorii). Se prepară decoct, infuzie, macerat, pulbere din scoarţă, extracte, macerate.

Substanţe active importante: ulei volatil, glucozide, acid salicilic (salicilină).

Întrebuinţări. Preparatele medicinale de răchită roşie se folosesc în afecţiuni precum reumatismul, nevralgiile, insomniile, guta, hemoragiile hemoroidale, ulceraţiile pielii, rănile greu vindecabile, stările depresive, febra, virozele, gripele. De asemenea, sunt utile şi în ameliorarea unor boli de plămâni. Răchita roşie este hemostatică, cicatrizantă, astringentă, antidiareică, analgezică. Datorită compuşilor din coaja ei, răchita roşie este un antireumatic foarte eficient, o formă de terapie plăcută şi eficientă fiind, în asemenea caz, băile cu decoct de coajă de răchită roşie. Acest tratament va fi cu mult mai eficient dacă răchita roşie se va combina cu alte plante medicinale antireumatice. Cât despre calităţile antitermice ale acestei plante, să menţionăm faptul că multă vreme a fost utilizată ca principal mijloc de reducere a temperaturii şi a tulburărilor generate de febră, fiind socotită ca un fel de chinină. Acest fapt a fost şi este posibil datorită salicilinei din coaja de răchită roşie, un glicozid cu acţiune antireumatică şi antifebrilă. Efecte medicinale asemănătoare cu ale răchitei roşii au încă două specii de salcie: salcia sau răchita albă (Salix alba) şi salcia fragedă (Salix fragilis). Aceste două specii se găsesc, de obicei, în locurile unde creşte şi răchita roşie.