luni, 20 mai 2013

Faceti-va bine (254)

Ridichea
Denumire ştiinţifică: Raphanus sativus (ridichea roşie); Raphanus niger (ridichea neagră).
Prezentare. Ridichea este o erbacee bienală. Aparţine de familia cruciferelor şi este caracterizată printr-o rădăcină îngroşată, alungită sau sferică, neagră, roşie sau albă. Frunzele de ridiche sunt fragede şi crestate, peţiolul fiind lung şi puternic. Ridichea este una dintre cele mai vechi plante cultivate, în Antichitate fiind considerată o adevărată delicatesă la masă, dar şi un remediu în multe afecţiuni, printre care hidropizia, tusea, lipsa poftei de mâncare, indigestia. Folosită, în mod curent, şi în alimentaţia din zilele noastre, ridichea revine în atenţie şi ca plantă medicinală. Este vorba, mai ales, despre ridichea neagră, din care se prepară suc, sirop, dar care se dă şi prin răzătoare, pentru a fi consumată imediat sau pentru a se prepara un bandaj, utilizat în aplicaţii locale. Combinate cu miere, sucurile de ridiche pot fi uşor de consumat.
Substanţe active importante: foarte mult potasiu, vitamina C, microelemente, ulei volatil, vitaminele A, B1, B2, rafanol, tocoferol, hidraţi de carbon, proteine.
Întrebuinţări. Preparatele de ridiche contribuie, în mod obişnuit, la buna funcţionare a ficatului, bilei, rinichilor, fiind recomandate suferinzilor de litiază biliară sau renală, dischinezie, colecist, astm bronşic, tuse, reumatisme, gută. Ridichea acţionează asupra organelor interne şi din exterior, fiind un adevărat agent revulsiv. Astfel, celor bolnavi de pneumonie li se recomandă să pună bandaje de ridichi în dreptul plămânilor, iar celor care au dureri de ficat să aplice ridichi, tăiate felii sau rase, în dreptul ficatului. Aceste aplicaţii simple pot duce la descongestionarea organelor interne şi la îmbunătăţirea funcţionării lor. 
Consumate ca aliment, ridichile îmbunătăţesc şi activitatea din stomac şi din tractul digestiv. Sunt, de asemenea, bune diuretice şi au proprietăţi antialergice, principalele lor zone de influenţă benefică fiind, însă, cele hepatică, biliară şi renală, cu acţiune directă asupra dureroaselor pietre din ficat şi din rinichi.
Ridichile roşii şi albe au aceleaşi proprietăţi medicinale cu ale ridichii negre, dar mai puţin pronunţate. Menţiune aparte pentru ridichea sălbatică (Raphanus raphanistrum), folosită ca revulsiv în reumatisme – se spune că scoate cu succes durerea din oase şi încheieturi. Ridichea sălbatică este o buruiană care creşte, adesea, prin culturile de grâu.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!