În dimineaţa asta am fost asaltat, în timp ce preparam cafeaua, de ideea perfectei şi destructivei absurdităţi a infinitului. Am realizat că Dumnezeu, care este bun, nu putea să creeze ceva atât de evil cum este infinitul. Monstruozitatea acestui concept este cumplită. Cum poţi accepta că există ceva în faţă căruia orice-ai face tu, orice-ar face oricine, orice-ar face omenirea, nu are nicio importanță? Pentru că exact aşa stau lucrurile: raportat la eternitate, orice durata de timp este, practic, nulă. Dacă trăieşti 80 de ani sau 500, faţă de timpul infinit viaţa ta este la fel de scurtă. Dacă ceva ar exista timp de câteva sute de mii de miliarde de milenii, în raport cu eternitatea acel ceva ar exista la fel de mult cât o vrabie. Strădaniile noastre de a face ceva durabil sunt vane: orice-am construi va dispărea cândva şi va fi înghiţit de infinitul ocean al timpului. Se poate imagina ceva mai îngrozitor? Putea Dumnezeu să construiască o asemenea monstruozitate?
Nu, nici vorbă. Infinitul nu există. Ar putea să existe, dar nu o face, exact cum spunea Aristotel. Cumva, timpul trebuie să aibă un sfârşit. Şi atunci, faptul că mă gândesc la binele cuiva timp de un minut sau mă gândesc timp de o oră, nu mai reprezintă unul şi acelaşi lucru. Duratele capătă însemnătate, totul are un sens.
Şi totuşi... care să fie însemnătatea duratelor, acum când nu le mai raportăm la timpul infinit? În ce fel contează că o piramidă egipteană durează câteva milenii şi o colibă dintr-o pădure numai câţiva ani? Când ambele vor fi dispărut, cine va face diferenţa? Iar când timpul se va sfârşi, în ce fel vor mai conta diferenţele? N-am decât un răspuns: când timpul care afectează materia se va sfârşi, va începe un timp al spiritului, pe care nu-l putem concepe cât timp suntem legaţi de materie, şi pe care Dumnezeul creştinilor îl promite prin vocea fiului său, Cristos. Pentru fiecare dintre noi, legătura cu materia dispare odată cu moartea. Pentru fiecare din noi, sfârşitul timpului este momentul morţii. Pentru fiecare, timpul este finit. Şi atunci, duratele faptelor noastre au mare importanță, pentru că nu se mai raportează la un timp infinit.
Când am ajuns aici, am terminat de făcut cafeaua, aşa că am trecul la lucruri mai prozaice. Dar nu m-am putut opri să mă întreb: are vreo importanță dacă trag de cafea o oră sau o beau în cinci minute?
Combinația de cafea și reflecții despre timpul spiritual, m-a dus cu gândul la polul opus: Chabana,un stil special de Ikebana, un Ka-do, adică o cale spirituală, cea a florilor efemere aranjate pentru timpul ceremonialului ceaiului. Chabana se realizează cu flori efemere: maci, zorele, nuferi,camelii, bujori simpli, flori ce se deschid în timpul servirii ceaiului și bănuiesc datorită căldurii degajate de acesta. Temporalitatea, asimetria și simplitatea, spun japonezii creatori de ikebana, sunt limbaje și moduri de înțelegere a lumii ca sursă de inepuizabilă frumusețe :)
RăspundețiȘtergereNu mi-e limpede cine face aranjamentul. Ca să-l faci tu însuți, înainte de ceai, mi se pare peste mână
RăspundețiȘtergereÎn cazul Chaba-nei, aranjamentul îl face gazda către cel, ori cei onorați de a participa la ceremonial. Ei, o fac ca pledoarie de a gusta și degusta. Cu toate simțurile. O fac (cred) din nevoia de a gândi în tihnă.
ȘtergereNoi trăim grăbit. Exemplul meu din clipa asta: am ceașca de cafea de calitate (luată tocmai de la nenea Florescu cafegiu bucureștean)lângă computer și mi-o beau rapid nu rituos.
Mai contează și cantitatea. Dacă ai doi litri de cafea, poți s-o bei ca însetații apa din oază, dacă ai doar o ceșcuță, o bei ca unul dintre cei parcimonioși.
RăspundețiȘtergereMai contează și cât ești de ”însetat” cu adevărat sau dacă ești degustător și dorești să te întorci la esențe.
RăspundețiȘtergereDar legat de timp și de sfatul lui don Gracian să nu ne ”trăim timpul grăbit” pentru că atunci ne-ar devora, mie-mi place să-mi imaginez infinitul ca un continuum de efemerități semnificative.Și semnificativ e într-adevăr timpul faptelor noastre. Și-atunci, îmi zic, nici infinitul nu mai arată ca o sperietoare. Cred. Cine știe, poate verificați cu proxima ocazie, când vă veți face cafea.