vineri, 27 septembrie 2013

Batjocorirea artistilor

Daca tot am pomenit de Arsinel si de transplantul lui de rinichi, mi-am adus aminte de incredibila cainare a celor care in vremea lui Ceausescu au fost "mari artisti" si acum sunt „muritori de foame”. Am pus ghilimele ca sa arat ca lucrurile astea sunt spuse de altii. Ce-i drept, astfel de cainari se auzeau cu precadere in vremea guvernelor Boc. Veneau atunci la Antena 3 tot felul de domni si doamne la a treia tinerete si vorbeau cu patos despre ce-a fost si ce-a ajuns cate un artist - ba Gheorghe Dinica, ba Ion Lucian, ne erau prezentati drept victime ale infioratorului satrap Boc, care le-a taiat pensiile si asa de mizerie si care ii condamna la moarte prin infometare etc, etc. Bineinteles ca n-a murit nimeni din cauza lui Boc, dar orice prilej era bun pentru o noua ațîțare impotriva lui Basescu. 
De fiecare data, m-am gandit la artistii din vremea lui Ceausescu. Sincer sa fiu, pentru mine doar cativa au fost cu adevarat mari actori, muzicieni, dansatori etc. Restul - o mare de mediocritati care au profitat de vremurile alea strambe. Ce facea un actor in vremurile alea? Juca in cateva roluri pe care le stia pe de rost, aparea in cateva filme si in rest bea si chefuia. Cand avea chef sa repete, repeta. Cand dorea sa fluiere, fluiera. Dar o cantareata de muzica usoara? Dar un poet? Acelasi lucru: faceau ce aveau chef, atunci cand aveau chef. Eu i-am prins pe unii dintre acesti corifei - veneau destul de des in Sinaia si trageau la casele de creatie din zona Cumpatu unde i-am vazut dandu-si in petec intr-o maniera de nedescris. Unde apareau, lumea isi dadea coate: "fii atent, uite-l pe Cutare". Erau niste eroi ai acelor vremuri, niste oameni mai altfel decat ceilalti, pe ei nu-i intreba nimeni de ce au trecut strada pe rosu, ei isi permiteau sa spuna glume periculoase, ei fumau Kent si beau Whiskey, aveau acces oriunde si oricand, nu stateau la cozi, nu asudau pe coridoarele spitalelor, calatoreau oriunde in lume cand aveau ei chef... Una peste alta, duceau o viata de huzur si nu aveau a se ingriji de ziua de maine. Stateau in case date de stat, nu-si declarau nicaieri veniturile, nu puneau bani deoparte, nu se intrebau ce vor face la pensie, pentru ei sistemul comunist era vesnic. Un interpret de genul lui Aurelian Andreescu, un scriitor de genul lui Fanus Neagu (despre A. Paunescu nici nu mai are sens sa amintesc) erau dumnezei atunci cand porneau in turnee la munte sau la mare. Treceau pe-acolo de parca ar fi fost eterni, mereu pe val, mereu admirati, dispretuind banii (facem altii in orice moment), permitandu-si sa aleaga intotdeauna tot ce era mai frumos in viata.
Si a venit Revolutia, sistemul ala s-a prabusit, iar artistii de toate genurile s-au pomenit, precum greierele din fabula, ca nu mai au de unde sa faca bani, ca nu mai au contracte etc etc. Unii s-au reorientat, au ajuns prin politica, au dat din coate, s-au facut directori de teatre, ministri, ce mai. Dar marea masa - nimic. Artistii de toate felurile au devenit oameni obisnuiti. Unii s-au trezit fara case, altii au fost tîrîți prin procese, au fost destui si cei care au devenit dependenti de bautura. Si atunci, ce sa vezi? Dintr-odata toti acestia s-au transformat in martiri, victime ale guvernelor criminale, batjocoriti, condamnati sa se stinga in mizerie si tot asa. Multi romani inghit astfel de bazaconii pe nemestecate. Eu insa spun: oameni buni, in vremea cand erati dumnezei, de ce nu v-ati gandit la viitor? Si cand ati vazut ca se scufunda barca, de ce nu v-ati gandit ca e cazul sa treceti la alt stil de viata? Eu stiu exact ce ati vrea: sa se intoarca vremurile alea, sa fiti din nou dumnezei. Si pentru ca asta nu se mai poate, v-ati gandit sa veniti prin studiourile televiziunilor si sa va pretati la tot felul de jocuri de manipulare. 
Nota bene: a nu cumva sa se creada ca vorbesc aici despre toata suflarea lumii artistice, literare etc din vremea comunistilor. Nu, ma refer doar la cei care, in anii din urma, au dat cinstea pe rusine si au acceptat sa-si etaleze mizeria pe ecrane, mizerie de care singuri sunt responsabili, dar pe care cauta sa o puna in sarcina celor care au venit dupa caderea lui Ceausescu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!