Faceti-va bine (287)

Socul

Denumire ştiinţifică: Sambucus nigra.

Denumiri populare: coramnic, soc negru, iboz.

Prezentare. Socul este un arbust înalt de patru-cinci metri, sub formă de tufă, cu frunze imparipenat-compuse şi flori alb-gălbui sau chiar albe, dispuse în inflorescenţe. Aparţinând familiei caprifoliaceelor, socul face parte din genul Sambucus, gen care cuprinde o serie întreagă de arbori şi arbuşti. Scoarţa socului este crăpată, accidentată. Planta se remarcă prin măduva albă, aflată în cantitate mare în interiorul tulpinilor, în detrimentul părţii lemnoase. Înfloreşte în lunile iunie şi iulie. Fructele au culoarea neagră sau roşie. 

Socul creşte în păduri, în luminişuri şi poieni, în tufărişuri, în zone cu vegetaţie amestecată. Socul are o importanţă medicinală deosebită. Au valoare medicinală florile, fructele, scoarţa şi rădăcinile. Din soc se prepară foarte multe produse medicinale, printre care: infuzia de flori, sucul de boabe, decoctul de scoarţă, ceai diuretic, vinul de soc.

Substanţe active importante: sambunigrină – substanţă specifică, amine, zaharuri, ulei volatil, rutozide, tanin, mucilagii.

Întrebuinţări. Infuzia de soc (flori, fructe, scoarţă, rădăcini) este sudorifică, antiinflamatoare, diuretică, antiseptică, galactogogă (determină secreţia laptelui la femeile care alăptează). Florile de soc (sub formă de infuzie) acţionează împotriva reumatismului, bolilor de rinichi, gripei, răcelilor, bronşitei şi provoacă sudoraţia. Infuzia de flori de soc se utilizează, de asemenea, în tratamentele de combatere a obezităţii, a constipaţiei, iar în uz extern pentru combaterea unor afecţiuni precum abcesele şi furunculele. Infuzia din fructele, scoarţa şi rădăcinile de soc provoacă diureză şi o stare de relaxare generală, fiind, totodată, un bun agent de curăţire a tractului gastro- intestinal şi a celui urinar. Cu infuzia din fructe, scoarţă şi rădăcini de soc se fac şi băi locale sau se pun cataplasme. Socul face parte din reţetele de ceaiuri necesare tratamentului adjuvant în pneumonie.