luni, 14 octombrie 2013

Gândire comunistă

Zilele trecute umblam eu de colo până colo prin oceanul internetului, când, ce să vezi, am dat peste pagina de Facebook a unui primar de oraş mare. Întrucât pentru mine toţi primarii sunt acelaşi lucru, n-o să spun despre cine e vorba. În orice caz, respectivul scria pe-acolo că primăria pe care o conduce subvenţionează 50% din transportul în comun al studenţilor, cealaltă jumătate fiind suportată de facultăţi.

Sigur că anunţul asta a generat o sumedenie de comentarii, de toate tipurile. Unul dintre ele, însă, m-a făcut să mi se zbârlească părul - parcă eram din nou student şi-i ascultam iarăşi vorbind pe blestemaţii ăia de politruci mizerabili care ţineau în viaţă sistemul, punând probleme false, contorsionând realitatea, insinuând tot felul de posibile relaţii vătămătoare, făcându-te să-ţi doreşti să te tot duci, să nu mai auzi de ei niciodată, nici dac-ar fi să mai trăieşti milioane de secole. Mesajul spunea cam aşa: vi se pare în regulă ca un student care nu dă pe la facultate decât în sesiune să primească şi el gratuitate?
Când am citit mesajul asta, m-au trecut fiorii. Cel care a postat aşa ceva este, cu siguranţă, un om născut cu seceri şi ciocane în sânge. Altă explicaţie nu poate exista. Ca să ajungi să pui întrebarea asta trebuie ori să fii un vechi activist PCR, cu studii la Ştefan Gheorghiu, ori un tânăr comunist născut, nu făcut.
Ideea unei subvenţii date de primărie pentru transportul studenţilor este simplă: avem nişte bani şi suportăm transportul studenţilor în oraşul nostru. Transportul studenţilor, carevasăzică, nu transportul studenţilor care se duc către şcoală, ci al studenţilor punct. În categoria "studenţi" intră şi studenţii care se duc zilnic la cursuri, şi cei care se duc numai odată la trei zile, şi cei care se duc numai în sesiune. Asta este tot. Exact ca atunci când o firmă angajează o persoană şi, pe lângă suma care-i revine ca salariu, îi oferă şi o maşină. Firma aia nu oferă maşina ca persoana să meargă cu ea doar între casă şi birou, ci ca să dispună de ea aşa cum consideră de cuviinţă. La fel stau lucrurile cu biletele de transport oferite pensionarilor. Încă nu s-a născut omul (cel puţin aşa credeam) care să îşi pună întrebarea dacă e normal ca şi pensionarii sănătoşi, care nu folosesc biletele alea ca să se ducă la spital, să aibă gratuitate. Ele sunt bilete acordate pensionarilor, punct. Un comunist nu poate înţelege lucrul asta. Pentru el, nu există gratuităţi punct, ci gratuităţi condiţionate. Adică eu, statul suprem, ofer o gratuitate, după care încep s-o împart pe categorii, de la unii o ridic, pe unii îi scot buni de plată, de la alţii iau şpagă ca să n-o ridic etc. Spre exemplu, ofer tuturor femeilor cu copii până în doi ani câte o cratiţă gratuită în care să fiarbă cartofii pentru piureul celor mici. Dar stai puţin - zice comunistul născut, nu făcut: dacă femeile folosesc cratiţa aia ca să fiarbă şi altceva în afară de cartofi? Dezastru! Trebuie făcut ceva, trebuie exercitat un control strict!
În felul asta gândeşte şi cel care a postat întrebarea aia perfidă. Ce-ar vrea el, în fond? Simplu: ar vrea ca primăria şi facultăţile să colaboreze în exercitarea controlului asupra vieţii studenţilor. Facultăţile să înregistreze la marele fix câte ore lipseşte fiecare student, să transmită la primărie situaţiile la zi, anumiţi funcţionari să se ocupe cu centralizarea, apoi să fie implicată societatea de transport în comun, care să accepte că nu mai primeşte bani pentru studentul Popescu, pentru că a lipsit de la şcoală X ore, apoi studenţii să meargă la doctori şi să dea şpagă pentru a obţine certificate medicale, să înceapă micul negoţ cu abonamente, micile falsificări cu poze scanate profesional, eventual partidul care a pierdut postul de primar să organizeze proteste în faţa primăriei, să apară la televizor studentul care n-a mai ajuns la timp la examen pentru că a fost prins fără abonament valabil - el neştiind că i-a fost suspendat în urma întrunirii numărului fatidic de absențe, anumiţi profesori corupţi să înceapă traficul cu absențe - şi câte altele.
Nu, comunistule, aşa ceva numai în minţile distruse ale activiştilor PCR poate avea loc. În rest, într-o ţară normală, o gratuitate se dă unei categorii de oameni şi cu asta basta. Într-o ţară normală nu există condiţionări ca alea imaginate de ţine. Elevii nu primesc corn şi lapte doar dacă merg la orele de istorie, diabeticii nu primesc insulină numai dacă îşi fac injecţiile regulat şi nu le vând altor diabetici, şomerii nu primesc ajutor de şomaj numai dacă nu îl beau.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!