vineri, 11 octombrie 2013

Zadarnica speranta

Mai tineti minte momentul ala cand Jerry, cu Tom pe urmele lui, se opreste, se intoarce si intinde o laba catre motan, care se opreste la randul lui? Cand eram copii, ii spuneam "piua". Oricine zicea "piua" iesea de sub legea jocului si ceilalti se opreau din alergare - de fapt intregul joc se oprea pentru cateva clipe. Jerry, de obicei, face asta ca sa-i mai arda una lui Tom. Noi o faceam ca sa na mai tragem sufletul, ca sa ne reevaluam strategia. Imi amintesc si azi cum spuneam "piua" si baietii care ma fugareau se opreau.
Stateam pe vine, rasufland din greu si gandindu-ma la un singur lucru: sa prind momentul in care urmaritorii mei isi vor slabi vigilenta, crezand ca sunt inca obosit si ca va mai dura o vreme pana sa ma ridic si sa continui jocul. Daca as fi ghicit momentul ala, m-as fi ridicat brusc si as fi rupt-o la fuga, iar ei, prinsi pe picior gresit, n-ar mai fi putut face altceva decat sa se uite la mine cum ajung, victorios, la locul stabilit. De cele mai multe ori nu tinea - baietii erau cu ochii pe mine, stiau ce incerc sa fac, asa ca ma prindeau imediat. Se intampla uneori sa si scap. Sa scap, da, sa scap.... sa ajung la locul unde nimeni nu mai avea dreptul sa se atinga de mine, sa pot sta acolo multumit, ca un invingator, si sa incep sa cred ca sunt unde sunt datorita iscusintei mele si nu norocului, datorita faptului ca nimeni nu mai e ca mine, pentru ca toti ceilalti se pierd pe drum, unii ajung destul de aproape, dar numai eu, doar eu, singur eu am fost in stare sa trec linia.
Acum, regulile jocului s-au schimbat si "piua" si-a pierdut puterea. Degeaba ma intorc si strig cat pot, urletul meu nu mai are niciun efect, cei care vin din urma nu mai sunt baietii, nu joaca dupa vechile reguli, au figuri serioase, poate chiar prea serioase, ochi fara expresie, neinduplecati. Isi fac doar treaba, nu le pasa dupa cine alearga, dar nu le-a scapat nimeni, niciodata, asa ca zadarnic ridic mana, ca soricelul Jerry, degeaba strig "piua, n-auziti ma nenorocitilor, piua!" 
Nu, nu se opresc, vin tot mai aproape, trebuie sa ma intorc si sa fug in continuare, cu intelegerea crancena a faptului ca nu mai e vorba de niciun fel de joc, ca nu pot pentru nimic in lume sa opresc ceea ce mi se-ntampla dar totusi sperand ca poate voi fi eu primul care va reusi sa-i pacaleasca in vreun fel.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!