miercuri, 13 noiembrie 2013

Mici intamplari cu animale (173)

Corecţie maternă
Se pare că şi unele animale ar cunoaşte vorba veche „joarda-i ruptă din rai", cînd au grija creşterii puilor. Cînd puii nu-s cuminţi şi ascultători, nu le strică o mică păruială. Am văzut odată o ursoaică cum îşi „pălmuia" puiul, care nu se grăbea destul să se îndepărteze de omul cu primejdie. Dar întîmplarea aceea am descris-o în altă parte. Acum îmi aduc aminte de un incident din familia cucoanei vulpe.
Tîndăleam cu puşca în spate, fără rost, de-a lungul marginii unei păduri. Intr-o asemenea înserare blîndă din prima lună a verii, drumul spre casă parcă e prea scurt... Văd ceva sur-roşcat mişcînd încet în iarba mare din marginea pădurii, ca la treizeci de paşi înaintea mea. Mi se pare că ar fi un iepure care se pre­găteşte să iasă la bogăţia de hrană a vreunei trifoişti. Nu-i ie­pure. Cînd se ridică mai înalt, văd că-i vulpe, suptă şi jerpelită, aşa cum sunt vulpile cu pui. In loc să sară speriată în pădure, stă şi mă priveşte ţintă, apoi deodată face cîteva sărituri re­pezi spre mine. N-am avut vreme să mă mir şi să mă întreb ce ar fi asta. Colo unde s-a oprit din sărituri văd şi eu acum un pui de vulpe mărişor, cu părul lînos. Bătrîna îndată începe a-l lovi cu labele, a-l pălmui în toată legea, îl şi buşeşte de cîteva ori cu botul, apoi sare în desime urmată de bulgărul de păr roşcat.
Cînd ţi-e dat să vezi asemenea scene din viaţa animalelor eşti ademenit să le interpretezi şi uneori aluneci pe cărarea fabuliştilor, punînd grai în gura sălbătăciunilor, cu toate că ştii că nu-i nimic real în închipuirea ta. Fără îndoială mama-vulpe a administrat o corecţie puiului neascultător. In închipuirea mea mi se pare că i-a grăit cam aşa în limba ei: „Ticălos ce eşti! Nu ţi-am spus să nu pleci de lîngă mine, ci să stai la coada mea, ca fraţii tăi? Haide, şterge-o, că te pomeneşti cu blăniţa ciuruită! Mai na-ţi vreo două, ca să ţii minte!"
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!