Trei milenii de umor (30)

Legiunile romane înaintau spre partea superioară a Tibrului, cîştigînd bătălie după bătălie. Înfrînţi pe cîmpul de luptă, sa­binii căutau noi mijloace ca să stăvilească înaintarea Romei. Ei au încercat să ofere senatorului roman, care conducea oastea victorioasă: o sumă importantă de bani. L-au găsit mîncînd ridichi, aceeaşi hrană ca şi sol­daţii înfometaţi şi lipsiţi de alimente. După ce i-a ascultat în tăcere, senatorul le-a spus demn:

 — Atîta timp cît ridichea îmi va fi dulce, n-am nevoie de aurul vostru! Iată filozofia mea!

Stilpon din Megara a vrăjit minţile locuitorilor atenieni prin eleganţa vorbirii sale şi prin subtilitatea şi fineţea gîndirii dialectice. Cînd Stilpon trecea pe stradă, atenienii părăseau locuinţele şi atelierele. Un contemporan i-a spus filozofului,:

—    Îi vezi? Se îngrămădesc în jurul tău de parcă ai fi un animal sălbatic.

—    Nu, i-a răspuns Stilpon. Mă înconjoară ca pe un om ade­vărat!

—    Bravo, epicurienilor! — a exclamat un atenian către un grup de urmaşi ai învăţăturii lui Epicur, grup care se plimba filozofînd. Mulţi îşi părăsesc şcolile, îşi alungă vechea credinţă şi se alipesc filozofiei voastre, dar nici un epicurian nu şi-a tră­dat dascălul şi plăcerile naturale propovăduite de el. Phaidras l-a ascultat atent şi în numele epicurienilor a re­plicat:

—     Cam aşa e! Din fiecare bărbat poţi face un eunuc. Dar din niciun eunuc nu poţi face un bărbat!

Plutarh povesteşte o interesantă polemică între Fabius şi Hannibal. După ce încercase în zadar să-l atragă în luptă pe Fa­bius, schimbînd tactica, Hannibal i-a trimis un sol cu urmă­torul mesaj: „Dacă Fabius ar fi atît de mare căpitan, cît lasă să se creadă, ar trebui să coboare în cîmpie şi să primească lupta".

Prin acelaşi sol, Fabius i-a trimis lui Hannibal următorul răs­puns: „Dacă Hannibal ar fi un căpitan atît de mare pe cît îşi închipuie că este, ar trebui să mă silească s-o dau“.

În forul roman discuţiile erau în toi. Unul dintre oratori a în­trebat adunarea:

—    Cum este posibil ca un mare bărbat de stat şi ilustru cetăţean, Marcus Porcius Cato, păzitor al bunelor moravuri, să nu aibă încă o statuie, în vreme ce atîţia iluştri necunoscuţi au statuile lor?

—    Prefer, a intervenit modest Cato, ca romanii să se întrebe de ce nu am statuie, decît să se întrebe de ce am...

Apolloniu, care a trăit la începutul erei noastre, călătorea spre un oraş îndepărtat. Ajungînd pe malul Eufratului, un vameş l-a oprit cu următoarele cuvinte:

—    Ce bunuri aveţi de declarat?

—    Bunuri? — a răspuns Apollonius. Am Dreptatea, Moderaţira, Puterea, Stăpînirea de sine, Perseverenţa şi Curajul.

Funcţionarul de la vamă era nedumerit:

—    Acestea sunt sclavele dumneavoastră?

—    Nu sunt sclavele, ci stăpînele mele!

Pe cînd Fabia Dollabella afirma foarte senină celor prezenţi la banchet, că tocmai a împlinit treizeci de ani. Cicero a in­trat în sală. Auzind afirmaţiile Fabiei, el a spus rîzînd:

—    Vă rog s-o credeţi. Ceea ce spune Fabia este exact, deoa­rece repetă de douăzeci de ani acelaşi lucru!

P29