vineri, 6 decembrie 2013

Uciderea si sinuciderea

Daca incerci sa-ti pupi cotul (nu conteaza ca e stangul sau dreptul), o sa constati ca nu reusesti nicicum. Singura varianta, in caz ca vrei cu tot dinadinsul, ar fi sa-ti tai bratul. Dar presupun ca daca ai face-o, dupa aia n-ai mai fi in stare de nimic din cauza durerii si a slabiciunii. Si oricum ai fi un om nebun. Nebunii fac multe din cele pe care nu le pot face oamenii sanatosi mintal.
Daca esti credincios si te intreaba cineva de ce nu poti sa-ti pupi cotul, ai la indemana raspunsul universal: asa a vrut Dumnezeu. Ar fi putut, oare, Dumnezeu, sa faca oamenii in asa fel incat sa isi poata pupa cotul? Desigur - Dumnezeu este atotputernic. Bun, deci Dumnezeu l-ar fi putut face pe om altfel, dar a ales sa-l faca asa cum il vedem. Ideea importanta este ca Dumnezeu ar fi putut sa ne faca si altfel.
Oare exista vreo explicatie a faptului ca Dumnezeu ne-a facut sa nu nu putem pupa cotul? In multe alte privinte avem raspunsuri. De exemplu ne-a facut cu ochi ca sa vedem cu ei. Ne-a facut cu sistem digestiv ca sa mistuim mancarea etc. Dar de ce ne-a facut sa nu ne putem pupa cotul, sau sa putem zbura? Astea sunt intrebari mai dificile, la care stiinta nu are un raspuns. Credinciosii insa il au: "stie el Dumnezeu de ce ne-a facut asa, explicatii sigur ca exista dar nu ne-a fost dat sa le aflam, o sa stim toate dupa ce o sa ne petrecem din lumea aceasta etc".
Carevasazica, Dumnezeu ne-a facut in felul in care ne-a facut cu un anumit scop. Exista explicatii pentru fiecare detaliu constitutiv al corpului nostru. Bunaoara, exista explicatie pentru ca pielea are o anumita culoare si nu alta, pentru ca avem cate cinci degete la picioare si nu cate sase, pentru ca avem urechi cu lobi si nu fara etc. Nu se poate accepta ideea ca Dumnezeu a facut ceva, cat de neinsemnat, fara un scop, fara o explicatie, doar pentru ca asa s-a nimerit. 
Asadar avem doua idei importante: intai ca Dumnezeu ne-a facut asa cu un scop precis si doi ca daca ar fi vrut ar fi putut sa ne faca si altfel. Aici apare o mica intrebare: este oare omul fiinta perfecta? Daca spunem ca este, atunci unii vor obiecta: "Numai Dumnezeu este perfect". Daca spunem ca nu, atunci inseamna ca Dumnezeu ne-a facut imperfecti cu un scop precis, desi ar fi putut sa ne faca perfecti. Care-ar fi scopul acestei imperfectiuni? Destul de simplu sa gasim o explicatie: daca eram perfecti, atunci nu mai exista notiunea de evolutie, de implinire etc. Lumea si viata asa cum le cunoastem n-ar mai fi fost cu putinta. OK, asa sa fie.
Iata insa ca Dumnezeu ne-a facut in asa fel incat ne putem ucide intre noi si, mai mult, sa ne sinucidem. Cu alte cuvinte, sa distrugem creatia suprema a lui Dumnezeu. Asa cum am discutat, Dumnezeu ne-a construit in felul asta cu un scop precis dar, daca ar fi vrut, ne-ar fi putut construi si altfel. Care ar putea sa fi fost scopul lui Dumnezeu atunci cand ne-a dat posibilitatea uciderii?
Si animalele se ucid intre ele, dar o fac, in general, pentru a-si asigura hrana. Animalele se lupta pentru suprematie si de obicei cel invins pleaca ranit, dupa care se poate intampla sa moara. Niciun animal insa nu ucide doar asa, pentru ca trebuie sa se impauneze cu trofeul sau pentru ca vrea sa verifice daca nu si-a pierdut reflexele. Omul ucide alti oameni pentru motive diverse: vrea sa puna mana pe o mostenire, este gelos, e soldat pe campul de lupta, e beat si nu mai stie ce face etc. Toate astea sunt posibile pentru ca asa le-a dat Dumnezeu si el a facut asta cu un scop precis. Daca acest scop nu este cunoscut, atunci toate uciderile care se petrec zilnic peste tot in lume nu au niciun sens. Daca scopul ar fi, de exemplu, unul pedagogic, atunci am constata cu usurinta ca el nu este atins, intrucat crimele continua netulburate. Nu stiu iesirea din aceasta dilema
Dar cel mai mare dintre toate misterele este cel al posibilitatii de a te sinucide. 
Sinuciderea este, spun crestinii, cel mai mare pacat posibil. Daca omori cu mana ta zece mii de copii nevinovati, jupuindu-i, de pilda, de vii sau prajindu-i cu incetul pe un gratar si in tot timpul asta il injuri pe Dumnezeu, pacatul asta nu e atat de greu ca acela pe care l-ai savarsi daca te-ai sinucide. De ce este asa? Crestinii au urmatorul raspuns: pentru ca indiferent cati oameni omori, ai posibilitatea, dupa aia, sa te pocaiesti si sa obtii iertarea. Daca te-ai sinucis insa, ai anulat orice posibilitate de a te pocai. Mie mi se pare ciudat: de ce dupa moarte nu mai poti sa te pocaiesti? Cu ce este pocainta din timpul vietii mai buna decat cea de dupa moarte? Nu e tot pocainta? OK, aici vom accepta din nou ca asa a vrut Dumnezeu sa fie si ca nu putem intelege motivele lui. 
O a doua intrebare si cea mai grea este urmatoarea: de ce ne-a facut Dumnezeu in asa fel incat ne putem sinucide? Daca ar fi vrut, ne putea lipsi de posibilitatea asta, pentru ca Dumnezeu este atotputernic. De ce a lasat la indemana noastra un pacat atat de mare incat nu poate fi iertat? Mie mi se pare extrem de dificil de gasit o explicatie. Sunt situatii in care oamenii se sinucid din cauza ca nu mai pot suporta durerile cauzate de o boala. Sunt cazuri in care unii nu mai pot suporta torturile si gasesc o modalitate sa se spanzure in celula. Exista oameni care se sinucid pentru ca nu pot trai fara partenerul lor de viata care s-a prapadit. Altii nu pot suporta remuscarile si aleg sa plece. Dar sunt si din cei care isi pierd mintile si se arunca de pe acoperis. De cele mai multe ori, sinuciderea este singura iesire dintr-o situatie care nu mai poate fi suportata. Am putea crede ca Dumnezeu ne-a oferit aceasta iesire tocmai pentru cazurile disperate, in care nicio alta solutie nu mai este posibila. Cu toate astea, sinuciderea este interzisa. Si atunci te intrebi, din nou: de ce asa? Nu era mai simplu si mai eficient sa ne fi construit Dumnezeu lipsiti de posibilitatea de a ne sinucide? 
Aceasta optiune a lui Dumnezeu mi se pare ca ar putea ascunde dorinta lui de a avea la Judecata si oameni care nu mai pot fi iertati. E ca si cum s-ar teme de posibilitatea ca absolut toti pacatosii sa se pocaiasca, obtinand astfel iertarea divina si mergand sa locuiasca de-a pururi in Rai. Cum insa exista si oameni care se sinucid si pentru ei nu mai exista iertare, atunci este asigurat si un anumit grad de ocupare al Iadului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!