marți, 7 ianuarie 2014

Blestemul

O să fac aici un scenariu care desigur că se poate aplica României actuale, dar întrucât nu asta este intenţia mea, nu o să mă refer la persoane anumite, pentru că ceea ce mă interesează este mecanismul de  distorsionare pe care îl folosesc manipulatorii de profesie şi pe care, din păcate, îl preiau oamenii obişnuiţi.
Să ne închipuim aşadar că într-o ţară există două forţe politice care se rotesc la guvernare. Una din ele stă la putere patru ani, timp în care face fel de fel de lucruri cu care populaţia nu este de acord. În consecinţă, populaţia votează masiv cu cealaltă forţă, care, pe parcursul celor patru ani cât a stat în opoziţie nu a făcut altceva decât să lovească în forţa de la putere, acuzând-o de toate relele imaginabile şi promiţând că dacă va câștiga alegerile va repara toate stricăciunile, va face exact invers decât ceilalți etc. Aşadar, oamenii votează cu opoziţia şi se pun pe aşteptat. Ce aşteaptă ei? Îndeplinirea promisiunilor electorale, desigur. Numai că timpul trece şi nu se întâmplă nimic, ba, mai mult, nouă putere face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut şi cealaltă forţă politică, aflată acum în opoziţie, de unde critică la rândul ei puterea. Ăsta ar fi, descris pe scurt, jocul politic despre care vorbesc.
Oamenii sunt împărţiţi, desigur, după simpatiile pe care le au. Ei nu merg după idei ci după lideri. Unii sunt cu A, liderul forţei aflate la putere, alţii cu B, liderul forţei care a pierdut puterea. Şi aici începe nebunia.
Să zicem că unul dintre oamenii lui A, aflat acum la putere, este dovedit corupt. El a făcut matrapazlâcuri, a furat, a înşelat etc şi în sfârşit a fost prins, judecat şi condamnat. Susţinătorii lui B, evident, folosesc asta şi le spun celorlalţi: „uite ce fac oamenii voştri!”. La care răspunsul, stupefiant, este de obicei următorul: „parcă ai voştri n-au făcut la fel!”.
Păi stai puţin, asta e ideea ta, amice? Pentru asta te-ai luptat tu? Ca să vină oamenii tăi şi să facă exact ce-au făcut cei dinainte? Eu am înţeles din ceea ce ai susţinut ani de zile că oamenii tăi sunt altfel şi nu vor face ce-au făcut ceilalţi. Iar acum, când se vădeşte că sunt la fel, ba chiar mai răi, încerci să-i disculpi cu acest argument stupefiant? Asta e tot ce-ai înţeles? Asta e tot ce-ţi doreşti pentru ţara ta, pentru tine şi familia ta - două găşti care se rotesc la putere doar pentru a fura? Mă dezamăgeşti profund, amice.
Omul care urmează o idee, când vede că a susţinut, împotriva unor bandiţi, alţi bandiţi, se întoarce împotriva lor şi dă cu ei de pământ. Omul needucat, care nu înţelege ce se întâmplă şi care e mulţumit cu viața lui chinuită în care singurul eveniment de interes este căderea lui A sau a lui B, merge, în turmă, după liderul preferat, în care crede nu pentru ideile lui, ci pentru că e băiat frumos, sau pentru că vorbeşte ca la carte etc etc.
Ceea ce este cu adevărat îngrozitor este că există oameni educaţi care îşi pun inteligenţa, cultura, educaţia, în slujba câte unei puteri corupte, pe care caută s-o legitimeze. Şi cum o putere coruptă nu poate fi legitimată, aceşti oameni trec la metodele binecunoscute ale propagandei de partid, la minciună, la manipulare, la denaturarea realităţii. Ei sunt cei care răspund „dar ai voştri ce-au făcut?” atunci când sunt întrebaţi ce fac oamenii pe care-i reprezintă, ei sunt cei care lansează întrebări perfide, de tipul „de ce tocmai acum?” când un ministru este acuzat că a luat mită, şi tot ei sunt cei care lansează în spaţiul public acuzaţii pe care nu le poate dovedi nimeni, dar pe care populaţia needucată le preia şi le duce, din gură-n gură, de-a lungul şi de-a latul ţării.
Greu blestem apasă asupra societății în care politica se face în acest fel, în care marea masă a populaţiei este needucată şi îndobitocită, în care intelectualii sunt vânduţi politicienilor, în care manipularea este instrument legal de acţiune politică şi, mai ales, în care liderii sunt oameni fără conştiinţă, gata să calce pe cadavre atunci când le sunt ameninţate interesele.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!