joi, 6 februarie 2014

Adieu Rieu

Cum spuneam, ieri am mers la spectacolul lui Andre Rieu, care s-a tinut la TUI Arena in Hanovra. Lume multa (circa 2000 de oameni), totusi sala n-a fost plina. La loja a doua nu era absolut nicio persoana, iar jos erau cam doua sectoare intregi goale. In orice caz, la 2000 de oameni si un cost mediu pe bilet de 50 EUR, incasarile spectacolului au sarit de 100.000 de euro, ceea ce nu mi se pare chiar putin pentru doua ore de cantat si distractie.
Trupa lui Rieu numara vreo 20 de oameni: instrumentisti, tenori, soprane. Fiecare dintre solisti vine si isi face numarul, este aplaudat, apoi, cand a plecat si e aproape sa iasa din scena, Rieu il striga pe nume si el face stanga-mprejur, venind pentru niste noi ovatii. Asa s-au produs cele trei soprane si cei trei tenori, pe rand si impreuna, precum si un bandoneonist (asa s-o fi spunand?) argentinian, care a venit cu instrumentul lui semanand cu un acordeon si a interpretat doua piesulite lejere.
Sopranele au fost bune, tenorii nu chiar. In rest, multa culoare, veselie, sarituri pe scena ale instrumentistilor, baloane cazute din tavan, imagini proiectate pe ecrane imense. Muzica? Lejeritati: Lehar, Strauss, valsuri, Granada, niste marsuri germane, cateva arii, adica un fel de bazar plin cu sticle colorate. Nu s-a pus niciun fel de accent pe virtuozitate, n-a aparut niciun fel de meserias din cei care se produc pe la "Albanezii au talent", n-a venit nici pianistul care apasa de 100 de ori pe secunda o singura clapa, nici vocalistul care face ca acceleratul in tunel si nici dansatorii care bat cu calcaiele in dusumele sincronizati ca niste ceasuri cu cesiu. 
Rieu nu s-a dat personal in spectacol, a stat mereu cu vioara la barbie dar tot timpul a fost dublat de niste domnisoare din trupa. Impresia generala? Bun simt, antren, veselie. Muzica? Mai putin.
La sfarsit, s-a baut sampanie, pe ultimul act din Traviata. Acolo s-a trecut putin intr-un registru grotesc, intrucat o doamna din orchestra a dat peste cap un paharoi pe nerasuflate, iar un trompetist s-a apucat sa bea direct dintr-o sticla destul de pantecoasa - toate astea fiind transmise pe cele doua ecrane uriase. Apoi Rieu a intrat in dialog cu publicul: "Zuhause?" - "Nein!" - "Ja!!" - "Nein!!" - "Schlafen!!!" - "Nein!!!" - "OK!!!!!", bineinteles, la un nivel sonor tot mai ridicat. Dupa fiecare astfel de repriza, Rieu se intorcea catre orchestra lui si incepea o noua piesa. Intre timp, fel de fel de oameni in varsta din sala isi paraseau locurile si mergeau langa scena, unde dansau fericiti. Pe ecrane se vedeau figuri incantate din public, ce mai, o placere. Chiar m-am simtit bine, lucru la care nu m-as fi asteptat. 
Una peste alta, Andre Rieu merita vazut odata, dar a te duce a doua oara la show, ar insemna ca esti putin defect.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!